de goeteri
Din calator, pe alei de poezie
M-am ratacit, pe conul de-un vulcan
Ce pare stins, lipsit de frenezie
De culori vii Era doar fadul tan!
M-am dezgolit de orice precauții
Și m-am intins inscrisuri, madulare,
Cum pur in adevar indrugi discuții
Pe-un sit necunoscut, cu ochii in soare.
Doream sa ma-mbaiez ca-n Sfanta Ana,
Sa-mi iau racoare din cauș fierbinte,
Sa-mi torn pe rani, sa beau cleștar cu cana
Sa fiu partaș cand demon se dezminte.
M-am retrezit ca din seism teluric
Cu eructari in imbaliri de lava
Din guri hulpave improșcand azuric
In stratosfera minții din hazna scarnava!
Hauri s-au redeschis scuipand,
Se infrațind sa arda juraminte
De pact molcom cu zel il incalcand,
Urland afon neștiute cuvinte.
Revin din vis roș-negru ca de sange
Și vad ca situl e-un simbol urat,
Mișelitor de crud ca tauru' ce-mpunge
Cu gaști vampirice venisectand la gat.
Nu e-un vulcan; in fond e-o parodie
Furata din realul cast, de la natura
Un forum deslanat de para-poezie
In care isteria țipa numai"Taratura!"
E-un con de umbra instabil, cenușa
Din ars mocnit, in cercul strans de haita
Se pravalind ca o piroclastica capușa
Sugandu-ți arderi, sa-i lași singuri balta!
PS
La gazo-sferic "Vulcan de poezie" sau "Poezie net."
13.07.2011
|