de goeteri
E Luna in plina zi pe cer;
Un sidefiu in culori albastre
Crampei dintr-un rotund stingher,
Cum un copil dupa dezastre.
Sta cum o pleoapa ridicata
Cu iris alb, tot franjurat,
Mijand Planeta adulata
De-atația "noi", ne știind pacat!?
E transparent de diafana
Și o privesc ca nu ma arde
Cum Soarele; ce-mi face rana
De vreau sa-l vad și cald nu scade!
Sunt stand șezand pe-un glob de stanca,
Pe-un scaun-insula intre ape;
Un gand infim in noapte-adanca
Zburand nebun, negrul sa sape
Un firicel d-eternitate
22.07.2011
|