Argint din cer se prafuieste : Vibreaza cintece pe valuri,
Si vintu-adie o melodie de duiosie din cavaluri
Si peste toate scinteiaza al fericirei dor divin
Pe cind amoru-n al meu suflet e ca parfumul unui vin.
Din largul marei mingaierea racoarei dulci ma-mbratiseaza.. Ce-a fost e umbra ce se sterge cind aurora-nainteaza Nu stiu de este aiurare si nici real de e nu stiu, Dar am murit din viata veche si-n alta viata ma simt viu.
Pe car de-argint cu roate de-aur zaresc o magica naluca, Cu fruntea vecinie coronata de flori ce nu se mai usuca. Si ea, c-un zimbet, ma rapeste, cum stau pe tarm, in lumea ei Din flori, din vise si parfume, din armonii si din seintei.
Din par desira zimbitoare safire si margaritare
Tritoni o poarta peste-o apa ce poate fi si cer, si mare E apa visurilor mele, e un ocean nemarginit Pe care singura-Amphytrita l-a strabatut si stapinit.
Si cum a fost de cind e lumea, tot neschimbata mi se-arata, Si cum a fost de cind e visul, ma ia pe Conca fermecata, Si cum a fost de cind e-amorul, din ochi de jar, din zimbet cald, inalta-n jurul meu palate de diamant si de smarald.
in urma, tarmurile vietei de uritenie si lupta
S-afunda, pier intr-o magie ce de nimic nu e-ntrerupta,
Si-o sarutare ce m-atinge coboara-ntregul Empyreu,
Si-n al meu suflet il revarsa, spre-a curge clar ca un Letheu.
|