Pulpele cu sfinti lingindu-se pe buze deschise m-au chemat sa ias viitorimii un chip, nu versurile oculte pe apa si nisip ce-mi cad din palma noaptea usor ca niste frunze.
Asemeni unui vierme prin fructul de migdal mai sus de pintec la o coasta, cu pila, cu penita, mi-atim portretu-oval unde mai stau tovarasi in nevasta monarhi, aventurieri, desculti.
Nepasatoare tirfa duce in sine ibovnici multi
strin.si parca toti pe-un veninos ciorchine asupra caruia asculti
cum dalta imi indreapta barbia, o ureche, atenta ca sa-mi faca din os asemanare.
Voi, cei de afara, dati-mi un muc de luminare
putoarea sa tresalte ca de streche
cind luminindu-mi scula, rindeaua fie alta,
s-o frig la maruintaie ca vetrele din pesteri
unde-a umblat in timpuri dalta
lasind reni, vinatori, pareri,
cind omul alesese balta.
in loc de coada
cu git de lebada agrafa
ce-i sta din noada
infipta-n ceafa,
aia grasa
maidane si palate, cafenele,
deopotriva calca pe sub stele
cu-atiti nemuritori bortoasa.
|