Cuvintele sunt boala de care suferi, oare ? Frenetice de sila, anemice de sete, Maidane pustiite cu ciini muscati in cete, Cuvintele fac toate o lume de turbare.
Cuvintele aminte aduc de-un semn de groaza De clipe-ngindurate, ranite si supuse, Cind vocea mumei tale pe tine te nascuse, Nu trupul ei, ci umbra sfioaselor ei fraze.
Taci ratacit de-atunci, tacerea te razbuna. Cuvintele fac raul pe care ti-l refuzi, in timpla ta batrinul bea vin cu ochii uzi, Asupra zilei tale rasare-o dubla luna.
Si cum nu sunt iluzii, vor fi mereu pasi singuri Care sa-ti lege trupul de viata vreunui mort. Poetii cred intr-una-n albastrul limbii cort, Ei mor de poezie cum altii mor de friguri.
Cuvintele - surpare de praf in mintea ta -Dorm fara nici un sprijin, urite ca naravul. Cuvinte sau gunoiul infloritor, sau sclavul Incovoiat de limba-i din ce in ce mai grea.
|