Oricit trecuse sufletul de pur, De dor de moarte se imbolnavi.
Infasurat in aripi de mercur, Surizator cuvintu-l umili.
Dar fara suflet nu avem contur Sintem saraci fara melancolii.
Sufletul meu visezi sa te indur Umbrit in setea lumii pamintii.
Ca sa te-ascult, ar trebui sa fur, Si, undeva, sa mint ar trebui.
Cu mila razvratita vrei sa jur Ca ma voi naste spre a te iubi,
Fiind pacat de tot acel murmur Promis, retras de sorti si de stafii.
|