Si poezia e un somn
Din care nu te mai trezesti,
Cu ochii largi deschisi sub mari Visind la spasmele lumesti,
Cu perle pleoapele plinsind Sarate buzele albesti,
Nefericit, inspaimintat Printre comori pirateresti,
Pareri de rau ca nu-ntelegi Miscarea gurilor de pesti,
in calmul monstrilor sorbit. Macar astfel sa te feresti,
Fara sa fii de tot primit, Nici inecat, nici viu nu esti.
Sa poti trinti o poarta grea. Sa tragi perdele la feresti
Si poezia e un somn
Din care nu te mai trezesti.
|