Vorbeste-ma gresitilor de bine. In propriul suflet cad ca intr-o groapa. Cind stau culcata-n iarba linga apa, Ca de un mort se teme ea de mine.
O turma alba visurile-mi paste. Si toamna pare peste tot egala. Te-ncredintez cu-aceasta fila goala Ca nici pamintul nu ma mai cunoaste.
Cind dorul e mai lung decit o moarte, Halucinez periculoase ringuri, Tradeaza sinea, nu putem fi singuri.
Un zid de ochi disting pina departe. E fara sat, salbatic de frumoasa Privelistea ce vine catre casa.
|