Constantin Abăluta
Nastere: 8 octombrie 1938, Bucuresti
Deces:
S-a nascut in Bucuresti la 8 octombrie 1938.
A absolvit in 1955 Liceul "Dimitrie Cantemir din Capitala, dupa care a urmat Institutul de Arhitectura "Ion Mincu . cu licenta in 1961.
A debutat cu poezie in 1958 in revista "Luceafarul, iar editorial in 1964 cu volumul Lumina pamantului, pe care, mai tarziu, nu l-a mai luat in considerare. Pentru volumul Poemes, Art et Poesie, aparut la Paris, autorul a primit Premiul poetilor francofoni pe anul 1973. Este laureat cu premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1980) si cu premiul revistei "Breve (Napoli).
Colaboreaza sustinut la reviste din strainatate- Franta si Grecia indeosebi - si este un excelent traducator din literatura de limba engleza.
Dupa cum arata criticul literar Costin Tuchila, creatia poetica in discutie se singularizeaza printr-un efort sisific de constructie sau, mai corect, de reconstructie a limbajului poetic, ceea ce presupune si efortul anterior de distrugere a vechilor lui structuri. Cerebral, poetul cauta nu tema, ci armonia, muzicalitatea constructiei, echilibrul ei, ca puncte obligatorii de pornire in slujirea poeziei. in eforturile permanente ale reconstruirii poetul se manifesta cand vitalist, cand tragic-fatalist: " O vina nemasurata si imposibil de proiectat in cuvinte apasa, pluteste in atmosfera zamislirii poeziei. Criticul literar Virgil Ierunca afirma ca "exista la Constantin Abaluta - poate si din pricina substratului suprarealizant al poemelor lui -, o neistovita vointa de reorgarnizare a imanentei, transmutand banalitatea, cotidianul, lucrurile in general, intr-o co-durata poetica spornica. Este un poet al lucrurilor care-si regasesc in lirica sa o "demnitate cu o "aura inedita. Poezia sa, concluzioneaza criticul literar amintit, "se intemeiaza singura, construindu-si un spatiu aparte, unde banalitatea e transcendata izbavitor, elegiacul se intipareste baroc, dar si abstract.
Modul oarecum diferit de a face discursul poetic al Iui Constantin Abaluta nu a scapat in general criticii; s-a spus ca, in textele publicate, poetul mizeaza pe resursele limbajului in cumintea traditie suprarealista. Nu intamplator in Poezie si generatie afirmam ca C. Abaluta practica o poezie de limbaj cu pretentii vizionare.
Aglomerarea lexicala, aproape mereu identica, umple spatiul grafic al paginii fara a polariza in granulele ambigui ale discursului vizionar. Singura achizitie sigura este tehnica destructuranta a colajelor lexicale ce va fi exploatata cu rezultate surprinzatoare in urmatoarea carte Unu (1970). Aici, suprarealismul, in linie Virgil Teodorescu si Gellu Naum, devine programatic; de aceea, cred ca aceasta este cota maxima atinsa de discursul poetic al lui C. Abaluta: dispar arabescurile de sorginte vizionarista si se capata o anumita nonsalanta si naturalete a spunerii, uneori ironica, uneori ludica in directia post-avangardismului cultivat peste un deceniu de promotia in blugi.
Volume de versuri:
Lumina pamantului. Bucuresti, E.P.L., 1964; Piatra, Bucuresti, E.P.L., 1968; Psalmi, Bucuresti, Editura Tineretului, 1969; Unu, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970; Piatra si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972; Ewww/Erre, editie bilingva, Bucuresti, Editura Litera, 1972; Exista, Bucuresti, Editura Albatros, 1974; Iubiri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1976; Calatorii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977; Obiecte de tacere, Bucuresti, Editura Albatros, 1978; Obiecte de tacere, editie selectiva in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979; Violenta memoriei pure, Bucuresti, Editura Eminescu, 1980; Aerulmod de folosinta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982; Planor, Bucuresti, Editura Albatros, 1983; Unsprezece erezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985; Singuratatea ciclopului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
Piatra, 10 a aparut in volumul Piatra si alte poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Secundele din capatul strazii, 2 a aparut in volumul Singuratatea ciclopului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
Camera, 5 a aparut in volumul Singuratatea ciclopului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
Egal si linistita aparut in volumul Singuratatea ciclopului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
REFERINTE
"Constantin Abaluta e un poet al banalului. Dar banalul nu e capitulare, ci o forma a rezistentei, o dainuire inaparenta si tenace. () poetul cultiva tesatura de imprejurari curente, de fapte minime, de sentimente surdinizate, indecise, care aproximeaza concretul rascolitor al existentialului. Discursului lacunar, dificil in crisparile sale, ostenit, ii raspunde o lume inepuizabila, un microcosm al realelor umile. Nimbul afectiv nu e un dar, ci o emanatie fireasca a acestei figuratii modeste. () O demonie il indeamna pe autor a trata elementele decorative drept dimensiuni launtrice si pe acestea drept factori decorativi. () Amestec de natura moarta si de proiectie a fanteziei, poemul apare ca un colaj."
GHEORGHE GRIGURCU
"Constantin Abaluta e un «obscur» care isi lumineaza expresia prin remarcabile metafore, de o sagetatoare exactitate. () in pofida extravagantelor ei, de nu putine ori doar aparente, lirica lui are o greutate de plumb (bacovian uneori). Mai mult decit alte nume poate mai sonore, Constantin Abaluta este un poet in care se poate avea deplina incredere."
VALERIU CRISTEA
Citeste si:
|
|
