In dimineti noroase de noiembrie
lacul e ca o lingura uitata
nu stii cum s-o ridici in fata cerului
te simti umil si lingura de-argint
e poate-a unui zeu ce nu se vede
cu toate ca-n vazduh e ingropat
cu laurii si slujitorii lui de-a valma.
Cum de-a uitat sa-si faca nevazuta si lingura de-argint cu ce maninca acum nimeni nu stie doar eu trec
pe malul lacului si-arunc in apa rar
pietre fara culoare colturoase
si-mi sterg pe furis buzele de parca-as vrea
sa-ndepartez o sete mult rivnita
si pasii in nestire-i sun ii port
pe lutul inghetat si-as vrea sa strig
as vrea sa strig
as vrea sa strig
o data
sub cerul negru ca un ochi de mort.
Pune poezia Moartea zeului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.