in timp ce scriu aici fara prea mult folos pentru nimeni pe bulevardele orasului oamenii si manechinele se privesc
prin geamurile eclerate ale vitrinelor comunicarea lor e rapida si sigura ca un speraclu manuit
de un as al meseriei astfel incat dupa
multi ani nimeni nu observa subtilizarea releele abia perceptibile ale tigarilor traverseaza grabite
distantele dintre doua case dintre doua pisici pe o banca din scuar te intrebi daca nu ai uitat lumina
aprinsa pe scara
si gandul asta meschin te incalzeste ca
ultima posirca pulpana hainei are culoarea bancii si tu inoti intr-o
nemasurata veselie de parca mortii ar fi
inviat mirosul de benzina al restaurantului de vizavi si cei care
intra tacuti inauntru ca proverbelc-n
dictionar oscilatia lina a cojii de mar in spirala
pe care o tii suspendata deasupra unui
musuroi de furnici
Pune poezia Speraclu pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.