mii de ochi in livezile cartii racoroase seminte
acustice convertind energia diurna o,
augustele tabieturi, idilele in podul merelor clasice!
vestitorul s-a facut nevazut dupa
ce a strivit vestigiilor relieful.
zumzaie in orbita intredeschisa a colinei
colbul miturilor jupuite de ploaie
colbul tomurilor din cripte cu geamuri
din fotografii vaporii de ceata absorbindu-ne
in incoerente tuneluri
interminabila turma urletelor in subteranele
subceleste.
pilpiie frica pe macinate medalii fiare cinice,
heraldica a mortii! purpura putreda in care
zac adincite nu-i oare carnea etniei in care
scrisnesc tiparele cizmei?
foi inutile de laur, isterice focuri pe cai alegorici
in oglinda invinetita de muribundul meu frate.
clasice mere,
in putrezite poduri, putrezite idile!
|