Constantin Hrehor
Nastere: 1953
Deces: ?
Constantin Hrehor e mai degraba un eretic franciscan in modalitatea libera de a utiliza sintagme si concepte teologice, pe care le integreaza unui vizoarism apocaliptic extrem de grav, caci "batalioanele de ingeri" ramin pasive, nu-si fac aparitia epifanica, absentind sa se implice agresiv in istorie: "sunt acestea numele astrelor / cetatilor scufundate / ori pseudonimele ingerilor sunt? / intrebi crinul pasiv care neimpiedicat / de intrebarile tale fabrica somnoroasa / matase pentru rochia mortii". "Strigatul" poetului-sacerdot nu mai are efect mintuitor, dat de increderea in "Ecleziast", ci suna ragusit si ravasit de o neostoita revolta apostazica: "roua si ardere / ne-ai facut pentru aceeasi lumina ingusta / in care-ti potrivesti fata dispretuitor / domn al surparilor! // ne mint toti cei care ne spun ca / sintem pui de zei. // dintr-o absenta in alta absenta / imi cade mina rasfoind suluri / sapientei. / nimic, nimeni nu te salveaza / in causul mastii suveranului orb ploua, mocneste matreata, broastele / cinta / sa nu citesti, sa nu citesti niciodata Ecleziastul! // mustele betive roind ridicate deasupra / spetezei ii alcatuiesc aura-vai de orbii batrini in continua insomnie / aceleasi vise vechi viseaza, robi si roah / barbi rosii, spini, barbi de satiri, vita / de vie, subterane cu diamante / nu sim vazut culegind pietre / inaltind bolovani in jur, / nu sint auzit cind strig: aruncati aruncati / lasati pietre infipte in mine! // (prelungiti-mi pedeapsa, am calcat / porunca: nu azvirliti margaritarele inaintea / porcilor raiului!)". Poate ca nicaieri precum in acest poem.
Constantin Hrehor nu e mai "anti-religios", respingind adica retorica teologala dar raminind profund credincios; spuneam ca poetul are vocatie vizonara, rostirea sa fiind impregnata difuz de acea extaza traita pe care o receptam direct cind citim textele lui San Francesco d'Acsisi
Volume publicate:
Prier (1988, volum colectiv, editura Cartea Romaneasca);
Tirziu inclinat (1991);
Ninsori providentiale (1994);
Pastorul viziunilor (1996);
Pseudonimele ingerilor (1999).
Citeste si:
|
|
