puls in deriva
pianele cu pinzele umflate in aerul alb
duminica radiografiind solfegiile furibunde ale oglinzii
pic, pic untdelemnul scump se arata
la incheieturile piramidei
precum infinita semintie de ochi
cind imnul iti izbucneste din cimpiile saturnice
ale palmei
ziua ca o ghilotina
asteapta in capatul rindurilor victima,
mina inaintind prin argila somnului,
crepusculul plin de progeniturile potrivnice colcaie
sub pielea vulcanului.
cad pe secera tocita in papurisul
elegiei,
imbratisat de fereastra cu vitralii
amare
va putea oare inocentul francisc imblinzi surizind aerul, apa si focul treimea cea de o fiinta salbatica vesnic?
|