trebuie sa fiu fericit
ascult muzica terapeutica a cartilor
subterane
inocenta izbucnind din invizibilele
paduri ale zapezilor prime
cad pe orizontul parelnic lumi suprapuse
corabii cu nuduri, miini arse in adoratie;
cind vii
vino ca pentru ultima data!
vocilor li se destrama tesatura absurda
mereu neterminate poeme de aer
mina asezata in rame,
pelerinii se pregatesc pentru ultima eclipsa
a mileniului
in frisca festiva pina-n genunchi isi pierd
picioarele ludice
ard incunabule, steaguri pe case, pruncilor
le dau bautura sa rida
fara refren toate statuile privesc intr-acelasi
punct echivoc,
in provincia hypnotica
lampa multiplica superstitii
o umbra de amfora esti tu ghemuita
in frigul rugaciunii
|