roua si ardere
ne-ai facut pentru aceeasi lumina ingusta in care iti potrivesti fata dispretuitor domn al surparilor!
ne mint toti cei care ne spun ca sintem pui de zei.
dintr-o absenta in alta absenta
imi cade mina rasfoind sulurile
sapientei.
nimic, nimeni nu te salveaza,
in causul mastii suveranului orb
ploua, mocneste matreata, broastele
canta
sa nu citesti, sa nu citesti niciodata
Eclasiastul!
mustele betive roind ridicate deasupra spetezei
ii alcatuiesc aura; vai de orbii batrini in
continua insomnie aceleasi vise vechi viseaza,
robi si roabe barbi rosii, spini, barbi de satiri,
vita de vie, subterane cu diamante
nu sint vazut culegind pietre inaltind
bolovani in jur, nu sint auzit cind strig:
aruncati, aruncati, lasati pietrele infipte in mine!
(prelungiti-mi pedeapsa, am calcat porunca:
nu azvirliti margaritarele inaintea porcilor raiului!)
|