de la tine am invatat ca ochiul locuieste
pe lacrima precum lotca pe umarul marii, de la tine
cel care ne subtii cu rindeaua zilele si ne
toci noptile pentru o ciorba lunga in cantina
ingerilor!
vai, privesc vintul verii cum tese una linga
alta crucile copiilor sufletele lor alearga asuprite
pe cimp
cu foarfeca aripei impung venele curcubeului.
pina in zori vom pravali arborele noptii.
pier in pintecul soarelui dealurile clasice, strunele de papura vie se imprietenesc furnicile cu mina mea rascolind amurguri in vase de lut
hai sa murim in aprilie, imi zici,
sa fim cei dintii la inviere deodata cu iarba ivita in ochiul mumelor!
|