|
|
|
In dimineata asta dominata de farul albastru al cerului o fata cu trupul de frunze nespus de frumoasa trecea agale printr-o padure fantastica cu arbori de carne si cu arbori de piatra si fata mirosea a lemn de santal si a departari
A a ah striga cate un arbore de carne simtind ca lesina de fericire cand ii gusta de departe parfumul Fosnetul pasilor ei leganatori celor mai tineri arbori le calca de-a dreptul in inima si carnea li se umplea de mireasma
Fata cu trupul de frunze inainta prin padure furata de vise nu auzea nici un arbore suspinand parca zbura manata din spate de un vant racoros si fremata umpland urcioarele de aer cu melodia ei care se revarsa placut si dulce in timpane
Freamatul surd al fetei cu trupul de frunze te imbata te facea sa visezi sa urli sa gemi sa alergi disperat dupa ea ca s-o prinzi din mers cum ai prinde un manz dintr-o herghelie dar arborii nu stiau sa alerge
Fata cu trupul de frunze se departa si pasii ii murmurau a vioara si nu mai vedea nimic din padurea fantastica nici arborii de carne nici arborii de piatra care lacramau vrajiti de farmecul ei Fata de frunze stralucea ireal printre arbori
iar din inima i se revarsa o floare cu petale de fum
|
|
Pune poezia Padurea fantastica pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|