Gura ta e o floare. O flacara
care imi mistuie gandurile,
o flacara care imi arde plamanii,
o floare al carei parfum
imi tulbura ochii, imi sfasie inima.
Da-mi gura ta sa-i beau
pana la ultima picatura parfumul,
sa-i gust pe buze flacara mistuitoare,
sa adorm cu aceasta floare pe inima.
Cu aceasta floare care e o flacara.
Cuprinde-ma cu bratele tale care sunt liane,
care sunt paduri, paduri bantuite
de fiare salbatice, salbatice
ca flacara buzelor tale
ca floarea ce ti-ai prins-o in par,
in parul tau de unde izbucnesc
flacari albastre si rosii si verzi,
verzi ca padurea surasului tau.
Sa mergem. Vreau sa mergem cat mai departe
printre lianele si padurile din inima ta,
dini inima ta peste care au navalit
apele unui tulburator ocean,
tulburator ca buzele tale, ca parul tau,
ca parul tau pe care il beau
pasarile de umbra ale viselor mele,
pasarile de flacari ale inimii mele,
ale inimii mele ce a devenit o furtuna
pe care numai buzele tale o pot stapani.
|