| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Zid si neutrino
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Constantin Severin
|
|||
|
|
|||
| Soarele invie intr-o veghe chimica pe scheletul de sare al marii casele au o falsa autonomie zahar cubic in cutiile negre ale tipatului obiectele te izoleaza in detaliu dar pana la urma descoperi ceata inteligenta a trupelor de uscat influenta efectului Bacovia asupra tubului catodic viteza performanta si dinamismul zapada cu buze amoniacale a industriei crema de ras gandurile pe autostrada rotile cu nari tragice in aerul ozonat al uzinei electrice intr-o inserare a inserarilor auzeam cu trupul o idee legile ondulau campii si orase cum o eclipsa aerul negru negru din domul papadiei intunericul masura orice intamplare langa bufnita alba batrane mai canta din saxofonul de aur cand noaptea schimba adrese cu nelinistea dezveleste-mi din sange lumina auzului dintii stralucitori ai rasei negre cautand umbra de aur a obiectelor ireale trec prin orasul trivial si unic sex dimanche - unde creierul e o cursa tarzie a simturilor pe strada motociclistii fura bastoanele orbilor pentru a trai ludic cobor intr-un bar / vad prin flacara dubla a brichetei ingerul poliritmic al muzicii sex / zero / sex / tutun -soarele cibernetic nu are pete nici indragostitii ochi adanci 5 intr-o singura mana se tine paharul si funia beraria de plastic poate fi intoarsa pe toate simturile fara a gresi in alegerea vitraliilor macerate de elicea elicopterului dar luati de mana orasul orb circular intr-un sat din carpati 6 oh femeia chiar moartea are memoria formelor rotunde in betia lunetei marea decupeaza nebunia verde a astronomilor vantul epidermic al spaimei vegetatia maxima a solitudinii viata e chirurgie pe ochiul unui erou pe strada orbii observa suprafata psihanalitica a lucrurilor 7 toata viata am calatorit prin explozia nisipului dintr-o clepsidra visata si acum ma vedeti cu o tigara atat de singura in coltul gurii toata viata am calatorit intr-o uzina de machiat amintirile si acum ma trezesc cu chipul leoarca de verde pe o perna electrica. 8 guvernatorul in blugi joaca golf luna de trefla a pulsul nebunului nelinistea are nouazeci de etaje si disperarea se piaptana in baie generalul calatoreste intr-un marfar de adio spectatorii urmaresc cu incetinitorul glontele parasind trupul presedintelui ferastraul stelei lunecand din senzatie in senzatie fara sa-mi numere dolarii doar marea mi se aseaza la picioare ca o prostituata naiva 9 copiii imi deseneaza pe usa ciudatele palarii ale femeilor sinucigase in oglinda uscata de tipat bate pendula propriei naluci jetul de apa / un nufar alb in camera zgarie norii memoria rosie a lunii pe strada singuratatea pornind pistoane de automobil ceasornicul subtiind matasea oaselor intr-o clinica psihiatrica zid si neutrino lumea adie prin sticla 10 femeia cu ochii atat de intens comerciali descheindu-si bluza un destin care nu-i apartine zilele trecand aidoma unor ciudate linii de forta vineri o pasare topaie abstracta in metrou soldatul taie iarba picturilor naive corina departe de tara timpul imi intarata epiderma ca o neinteleasa moneda getica 11 seara orasul are nervii muzicii intinsi la maximum treci cum o frunza stinghera in jetul real al iluziei sub marile ziduri fericirea e o primavara scufundata in lacuri sarate dansatoarea sculptata cinetica in relieful baroc al noptii clubul miliardarilor fascinat de proiectoare femei cu tenul de un alb filosofic cuvintele sunt gratioase evantaie pentru fox temeri 12 batrana iesind din parc cu pleoapele fardate de frica in viscolul orbitor al reclamelor emigrantii isi piaptana parul de melancolie nu e usor sa supravietuiesti prin imaginatie generalul invata comprimarea brusca a privelistilor tinerii pun baricade prezentului dincolo de marile ziduri caii despletind verdele insolit al campiei 13 gandeam cu simturile intr-o floare uzinele scanteiau frig colorat arcul electric hasura o albina in laboratoarele spectrale o pietrificare de aer pur era cuvantul ochii nu il mareau in rana deschisa tuturor zilelor zilelor zilelor 14 canti / nu ai o cetate pe care s-o atingi doar valvataia golului: neutrino si alba racheta de tenis inflorind chipul fetitei pierdute intr-un tunel de plexiglas 5 canti de nu s-ar fi-ntamplat / lumina sa arda capilarele / tacerii in golul de magneti / divina daca n-ar fi pierit / cu lancierii ce lumi ne lasa efigia / in gand noi apasam moneda lor / pe rana carbonului radioactiv / trecand in ultima calatorie / spre luana canti / dealul naste o pajura de cristal numita melancolie ciclistii pedaleaza sub lama argintie a vitezei canti / nu ai o cetate pe care s-o atingi doar marea si iarba lunetei fumegand in ochii inghetati ai astronomilor. 15 Canti / zidul cu aripi de cauciuc sfasie cerul / umarul gol al dansatoarei cu parul cat o mie de tei infloriti si canti iubito m-a atins o stea / deodata cu pielea ei de opiu / si uitare si-am inteles ca noi / ce intamplare traim intr-o explozie / neterminata nu simti cum timpul se ridica in urma pasarii / ca un hublou si ne loveste-n taina / un ecou de luna-n ochi de / randunica ay zidul cu aripi de cauciuc ramura de cenusa in lacrima copilului / canti intr-un tarziu motociclistii au chip de nisip violet asemenea muscaturii negre a vidului dintre doua case 16 canti / rade la volan dansatoarea tatuata cu carti de joc si plaja neagra sangereaza de nopti cazatoare si canti te-nvaluie lumea / trist arlechin cu o liniste marindu-ti / nelinistea si nu stii de esti tu / ori e ea cu ochiul deschis / intr-un crin poate e pasarea / ce te strabate cuantificand cu aripile-o / raza cand teava pustii / o vegheaza ca un tunel de dincolo / de toate canti / muzica inmugurind serpii sangele pe buza muribundului plaja orbind indragostitii cu nopti cazatoare si canti si canti si canti sub chitara de lumina a farului iar automobilul de opreste in mijlocul cantecului si dansatoarea iti cade in brate aiurit o privesti fara sa stii cum sangele iti umple gura rece / palida garoafa 17 exercitiul primejdiei naste lumi fosforescente cum hainele emigrantilor negri ci eu am cautat in toate ghitara cu logaritmi de aur din vesnice timpuri eline 18 norul din spatele obiectelor reflecta o seara de culoarea tipatului un lant neatins de tortura gandului ocrotea un nume din mii de fragmente - fosforescenta a sarii pe piciorul clar al fantanii - casa era o dimensiune a marii cu muchii auzite de sunetul automatului dar cum sa mai scrii fara sa vezi oscilatia micrometrica a muzicii pe cerul care iti ascunde ceva intr-o seara de culoarea tipatului cum sa nu gandesti ca ai murit cu ochii sub piciorul clar al fantanii 19 seara in care trec taranii cu limuzine uzate de nostalgie inaintand cu minutarul vitezei in respiratia unui animal pe cale de disparitie 20 batrane ti-ai uitat degetele intr-o piatra de umbra varful lor atinge nuferi de stea pe strada aprinsa cum o limba melancolica de bricheta 21 mi-a fost dat sa cant cu genunchii de sticla pisata pe marginea buzelor 22 un sunet cu o anumita lungime de unda poate distruge un cristal aidoma cuvantului in urechea galbena din fire de nisip a nenascutilor 23 orasul orologiu de piatra fructe de zapada carbonica uluind radacinile -un orb trece strada cu epiderma astronomica in varful nervilor - orasul orologiu de praf ziare / sapun galben / squadra azzura campia de cristale palide a geamurilor geometria supravietuirii sub raul pustiu . al trupurilor imbatranite orasul orologiu de apa slefuind zidul / saxofonul / muscatura neagra pana la dara argintie a unui peste parasind craniul 24 mi-a fost dat sa aud mi-a fost dat sa vad eclipsa dintre muzica si ochiul nemarginit al orbilor too young i died for the blindness oflife 25 blond jucator de iluzii astrale sub ceata argintie a vitezei m-ar putea sorbi luneta neagra a rotilor ochii ncutrinici plopii macerati de ciment in galaxia de idei sintetice privesc prin ochelarii de protectie cuvantul intrupat din miliardele de virgule un vartej de texte imi pare orasul cu turnuri muzicale "lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde" nu mai aud electricitatea amurgului cum tulbura transparentele rani din respiratia cailor - ce poate fi acea liniste de goluri inghetate pe maneta acceleratiei - 26 legile tehnologice se invata in magazia de box cu lovituri inconstiente in plexul copilariei soarele poate fi privit prin lupa diafana a duritatilor prin gratiile fine ale femeilor din ospicii de lux 27 text si unda necunoscutul il indura cuvantul 28 pe scarile rulante ale supermagazinelor misuna amatorii de dragoste blitz copilul taie firele telefonice spre fabrica de armonie poezia indura viata cu glas de cantec daca ne uita ora piatra clima sau ramul gotic din atom in burgul incuiat in dom o regasim tacuti pe Diotima 29 canta batrane in camera fara tavan cu peretii viorii din piele de miel sa nu auzi respiratia mortilor atat de aproape de buza ce ne desprinde din noi 30 salbatica mea fericire vocea unui tigru intr-o galbena religie moartea e un motiv de a canta mi-a trimis oglinda sa-mi reamintesc batrana memorie a pasarii rosie inima zburatoare a hazardului salbatica mea fericire nisip subtire alb pe lucruri murdare de-as avea un crin de somn mai subtire decat respiratia pasarii sinucigase 32 jucatorul de biliard scruteaza pozitii ireversibile in sala cu galbene turbioane in parul aspru al nebuniei undeva trebuie sa existe un buton pentru padurea de liliac din tinutul natal 33 orasul de sticla are gandurile transparente evenimentele se produc prin afisaj electronic apa verde a gravitatiei rugineste in glastra si niciodata nu gresim butoanele matasoase ale lacrimilor din piata centrala a orasului a disparut de o suta de ani acel meteorit rosu care se spune era o tiganca cu haine arse de 34 incearca sa mai canti intre peretii verticali acel galben vant in creierul meu limbaj si viata aproximatii infinite ale fiintei sangele orb al sunetului cautand o chitara senzuala 35 motociclistii cad din spitele propriului sange in mijlocul naturii pana cand le canta in trupuri o pasare cu respiratia negativa ci in steaguri creste nelinistea inmultita cu patratul vitezei luminii 36 seara rasuna in camere tangoul cristal galben si negru pe care aluneca tineretea in partea cealalta a singuratatii copiii adorm cu dintii strepeziti de-un fir de munte si automobile albe tac asemenea unei ninsori de sticla si otel pe gura prapastiei 37 parca din cifre s-ar desprinde oameni cu epiderme auzind un craniu tot mai indepartai in negre vai de ziduri ziduri si ziduri si ziduri tarziu mi-e dat sa-mi apar piscul lacrimii deger 38 lamai infloriti ard linistea din respiratia sferica a pestilor soarele poarta bratara unei nopti de dragoste pe via appia minotaurii trec de la viitor la trecut 39 mi-a cazut lumea peste degete ghilotina imperiala / un sculptor celebru ambaleaza muntii in material plastic in adorare imagini numerice -morala face nudism pe plajele continentale / meme la poesie a quelque chose du dernier match de cassius clay / batranul nu mai suporta decat filmele in relief sculptura cinetica si ceaiul programat de computer / functie de temperatura singuratatii tara mea miezul de vis prin care cad intr-un vechi manuscris mi-e inima cu o secunda inaintea vietii politic e o dansatoare cu rochia din bancnote false marile puteri functioneaza ireprosabil "mon pays scalpe de sa jeunesse" carbune luna si gratie / asemenea unei gravuri vechi o priveliste perfecta patrunde in mine / lasandu-mi o moarte trecatoare / un vant de numere mari intuneca radacinile zilei / gheara de cuart a golului / tot ce traiesc se petrece in gand / intr-o soapta de fier om-manuscris / masinile au simtul realitatii doar moartea ma stie sub viziera respiratiei copil / un vant de numere mari imi lasa in privire muzica zidurile aurul viteza performanta si dinamismul / viitorul un cuvant in care au pierit toate intamplarile mi-a cazut lumea peste degete in inima mea bucuria are auzul diafan al mortii caut o casa semanand cu vocea mamei mi-a fost dat sa aud propria-mi came incercuind o pata rosie propria-mi carne alb cuvant de masti stratificate deasupra cuvantului viitorul surpandu-se in imagini atavice rau de masti limpezi putrezind pe ziduri cum pielea desprinsa a ingerilor si canti mi-e tarziu / de nemarginire bate-n sufletul gol / steaua marii / pasarea bate-n ochi / visatorii clopotele-mi bat peste fire ziua isi zvanta / puiul culorii totul injur / mi-e risipire mi-e tarziu de nemarginire bate-n sufletul gol / steaua marii canti / tramvaiele-n fier isi sudeaza nelinistea quo vadis 40 urmeaza-ma iubito in orasul galben zid si neutrino unde seara vine cu pusca electronica jazzului uragan si hiacint ecuator celest in ochiul indragostitilor dar unde-i oceanul verde si gol oceanul sunetului originar 41 zidurile amplifica nervul optic al aurului eroziunea festivitatilor cursele hipice si deseuri le de uraniu singuratatea inaintand ca fisurile oxigenului in piatra 42 zapada ascunde putrede canale mucuri de tigari si negre nari la panda tuburi de orga in lazi de gunoi peisajul cu masca reteaza oameni bine bine bine 43 pe orice vreme se poate face nudism cu gandurile ochelarii de spectator ne cresc direct din orbite 44 de mic copil am stiut zidul curajului e un truc o motocicleta-om ce nu va iesi din propria-i sfera umana 45 iubito foloseste cercul copacului in chip de coroana regala primavara nebuna primavara ca o regina tinerete ca o viola cu nervi stralucitori 46 lumina masca tuturor mortilor 47 dincolo de taisul zecimal al rotoarelor cocorul putea fi linia ondulata dupa nasterea unei stele dar nervii mei nu o zareau 48 uneori moartea e prea aproape libertatea stelelor firava iarba ar putea fi un arbore zecimal oxigenul puterii si fierul polinezian osmoza verde a cuartului in ametistul creierului libertate a stelelor iarba roca si fiinte umane nor intr-o groapa comuna de spaima 49 nimeni nu cunoaste privighetoarea limbajul de gheata al ochiului sacru muzica dintr-o piatra albastra tipatul litiului modul aztec de a face dragoste dar ceva ramane din mirajul adevarului un mod de a respira 50 ciudat parca ne numara frunzele in cadere casele au forma unui gand strident in nimeni nu mai e nimeni uneori saracii aud neantul in lucruri mainile orbilor nu mai conteaza agilitatea lor de gratii pure mangaind un cuvant care ne gandeste cu nostalgia zeilor nenascuti prea repede ne scufundam in peisajul de somn si fier cu degetele asurzite de taisul cranian al ordinatoarelor intr-o solitudine de heliu lichid si inima pulverizata in gura de vid a obiectelor numai cuvantul ne mai poate salva cuvantul ce-si macina forma cu intensitatea unei stele. respirandu-si propria catastrofa cuvantul prin care se vad coastele viorii ale copiilor muncitorii secventiali cu tenul intunecat aidoma unor cifre statistice bandajul marfurilor ascuzand canale in putrefactie traim cu aproximatie cu ochiul disecat de viteza uluiti nu observam cum cainii de vanatoare se reantorc cu tablite sumeriene la gat cine esti tu venind din plasa vremii cu o creanga de mirt alergand spatiul nostru ay somnul ridica orase pe gheare paralitice muzica lor adie din viitor dar clopote cibernetice ning albastrul surzeniei 51 in unda psihica a zidurilor costumul de scafandru al copilariei 52 medicii asteptand langa o lumina ce-si naste forma nimeni in jurul respiratiei ulmilor doar sirenele de matase ale somnului oxidand copia gradinii de fier gramofonul obosind intr-un balet mecanic si ochii de marmura rosie cand moare cineva zidurile se apropie de ceasul garii 53 daca deschid ochii in camera goala peretii albi acoperind padurea rosie urma cablului telefonic in nisipul furnicilor rosii peretii albi acoperind padurea rosie unde un iepure alb imi arde palma intinsa a singuratate pereti albi faramand pereti rosii pana cand se umple clepsidra cu nisipul furnicilor rosii 54 muzica inmuind vidul holografic al sinelui 55 numai o pasare de fier poate canta in copacul cu fibre de aur dar cantecul ei schioapata ca gheata fara sens a unui condamnat la moarte numai cuvantul poate invia lucrurile in baia cu pilula de fier a chipurilor noastre o sectiune prin surda naruire a civilizatiilor in corpul de aur 56 orasul declanseaza malaxoarele muntilor dar vine un timp cand vasul se umple cu pietre vii si apa in forma de lotus vibreaza ca botul unui miel atingandu-le bucura-te in piscul umbrelor secetei trupului caci vine un timp cand obiectele isi dezvaluie cosmicul simt al lui eros si erosiunea formei pana la ultima secanta a zborului si totul devine lumina ce nu-si poate parasi steaua |
|||
Pune poezia Zid si neutrino pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |