Odaia tapetata cu amintiri - grabita
M-a rechemat la tihna si-am revenit. Contemplu
Relicve. Pe covoare pasesc ca intr-un templu,
Sa nu trezesc tacerea ce doarme obosita.
Pe masa grea, sculptata in lemn de trandafir,
Verlaine legat in aur in taina sta de paza;
Prin storuri se strecoara un fir de-argint - o raza,
Ce-aluneca sfioasa pe cadre, pe clavir
Pe scrin doua mixandre s-au risipit, uscate;
Fiolele par cupe de crini de-un veac uitate
in umbra Trist albumul deschis, ma cheama parca
Sa mai strabat o data cu-a amintirei arca
Pe apa linistita a viselor Frumoasa
Rasari din fondul galben si risipesti surasuri
Acum - sageti de chinuri si umbre de abisuri
Altadata! Si odaia ma cheama, luminoasa,
Ca sa respir aroma parfumurilor moarte,
Ce-n unde risipite plutesc pe carti, pe cadre
O, stolul amintirei - in ritmuri de escadre, Vasleste catre mine, in taina grea sa-mi poarte, Triumfator, cortegiul iluziilor ce-altadata Mi-ai semanat in suflet! Si-acum, din nou te caut In trista incapere cu visuri tapetata - Dar glasul amintirei se stinge ca un flaut In departari
|