Surade intai primavara si Venus in carul ei trece -Strabate-nainte Zefirul vaslind din aripa-i usoara,
El, vestitorul, si Flora, colori si arome presara
pe drumuri, prin vai, pe coline, pe umarul muntelui rece.
Dar trist pravalesc Aquilonii suflarile eteziene Si coaja terestra se-aprinde de-o arsita grea, infinita, Ce-alearga-nsetata pe campuri, cu Ceres cea prafuita. Soseste si toamna in urma cu-ncinse Bachante si Lene
Tarziu in vazduh se aude un nou si puternic rasunet -Sunt vanturi streine ce-alearga: Vulturnul cu freamat de tunet Si-Austrul vanjos ce arunca scanteia din fulgerul-tata. Coboara-acum bruma ce-aduce zapada cea alba, curata, Si frigul iti zguduie trupul si gerul te-ndeamna la lene -£ iarna ce-nchide Naturii incet obositele gene
|