|
Privesc tablourile vechi
|
|
(Poezii) |
|
Privesc tablourile vechi cum dorm in taina lor Si un trecut ce nu-l cunosc traieste-acum in mine, Efluvii de-amintiri izbesc in sacrele ruine Ce vremea le-a sapat adanc in bronzul trecator. O floare rastignita-n praf, un semn ascuns, un nume Vorbesc de-un suflet ce-a visat candva langa tablouri Si dintr-o gura moarta azi, convoiuri, vin ecouri Sa-nsufleteasca rand pe rand relicvele postume.
Vioara-n care dorm demult uitate, triste melodii, Odaia reaprinde-acum pe panze stinsele lumini Si palide priviri tresar ca niste umbre pe ruini, Sa rupa grelele taceri din masca unei vesnicii. Surasuri ne-ntelese ard in ochii mortii si-o mana grea Se-ntinde dintr-un stramb tablou ce-ascunde tainic doi batrani,
Care-au iubit si ei candva si-n casa-aici au fost stapani, Dar n-au luat nimic plecand din lumea asta mica, rea.
Si mortii-acum pasesc solemn pe grelele covoare roase; Ecourile se trezesc prin unghiuri si plutesc prin casa; O use plange in tatani si-un gol imens in funduri lasa Sa treaca mortii prin odai Cu zgomote prelungi de oase Ei se opresc in prag uimiti de-asa schimbare pe tapete -Atati streini in rame largi sapate-n aur greu si-n fund Voci aspre ce-i hulesc incet, in umbra mortii se ascund Si-ncremenesc mahniti si reci in strambe cadre pe parete.
Surasurile lor ce ard incremenite cad pe masa.
O carte veche sta deschisa din ziua mortei aruncata.
Atunci si-au amintit batranii de moarte pentru-ntaia data
Si s-au privit mirati si palizi. Si nimeni nu era in casa
Sa le deschida iar gradina posomorata si uitata
A vietei. Singuri, albi sub lampa, in iarna, ascultau cum vantul
Canta - si,-ntelegand ce trista e legatura cu pamantul.
Au adormit adanc sub taina de-a pururea nedezlegata.
Si noi vom cobori ca mane sub umedele bolti eterne Si in odaia noastra alba, in care dorm ca-n relicvarii Atatea vise de iubire, tacerile se vor asterne Si vor intra streini in casa ca lupi salbatici in vivarii Sa rascoleasca praful sacru de amintiri ce le-am uitat. Grabiti, pe trandafiri de ceara si pe tablourile reci. Azi soarele nadejdei sacre in bronzul subred a sapat Lumina limpede-a vietei si panza-n care dormi de mult Tresare - parca, cu iubire, spre mine lenese te-apleci Si eu invins alung tacerea si te cuprind si te ascult
Medalii mari de plumb eu simt pe frunte-mi cum apasa.
Sunt gandurile reci ce bat aripile lor rupte,
Sunt gandurile ce-au urcat pe stancile abrupte
Ale trecutului adormit demult, aici, in casa. -
Privesc tabloul tau sapat in rama grea de amintiri
Si-as vrea ca intr-un chivot scump sa-nchidem visele de-acum -
Cand vom pleca batrani si-nvinsi pe nesfarsitul mortei drum
Sa nu ramana dupa noi decat parfum de trandafiri.
|
|
Pune poezia Privesc tablourile vechi pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|