Prin iarba inalta seinteiau adincile carari Si gindurile ma chemau in albe departari.
Un corb batrin pe un molid cazu - si nemiscat Parea, in noaptea ce curgea, un sol neasteptat
Am intrebat molidul alb, de soare nepatruns :
"Pe cine-asteapta tristul corb ?" - Si nimeni n-a raspuns.
"De unde vine ?" am intrebat si vintul ce trecu, Si-n noaptea umeda si grea si vintu-atunci tacu.
"Lumina ce-o ascunde-n ochi - pe luna-am intrebat - De unde-a rupt-o negrul corb ?" Si luna s-a-ntristat.
Si sufletului meu i-am zis : "De ce nu cinta, sa-l ascult ?" Si mi-a raspuns tacerea lui: "Fiindca-a murit de mult!"
|