A zeilor mari stralucire, din zarile indepartate, Surade etern in tacerea imenselor albe palate
Acolo, nici vantul n-adie sa turbure pacea-atipita, Nici norii pe aripi n-au roua s-o verse pe bolta-nflorita, Zapada-n vartejuri n-arunca din coama podoabele-i toate Si nici nu asterne covoare pe scarile vremei sculptate. In marea eterului rece palatele dorm scufundate -Si viata respira eterna din limpezi izvoare bogate Ce-arunca lumina. Natura fecunda rodeste si-mparte Belsugul - si nici-o-adiere venita de-aci, de departe Nu turbura linistea sacra inchisa-n al zeilor suflet
|