Frumoasa esti, iubita mea, frumoasa esti! Nu-s ochi de porumbita pamantesti, Ci infloriri de stele clipitoare Sunt dulcele-ti priviri mistuitoare!
O sarbatoare-i rasul gurei tale, -Ca lanul se revarsa parul moale, - Un lan ce n-a vazut seceratori, -O mare de ispita si fiori O turma care paste printre flori Si poposeste sus pe Galaad.
Iar dintii tai - flori albe pe rasad -
Cu-o turma de oi tunse sunt asemeni
Cand ies din scaldatoare de la vad,
Si nasc de-a randul toate numai gemeni
Rotunzi si plini sunt mandrii tai grumaji
Si-a tale sanuri, tari si ne-nfranate » >
Ca falnicele ziduri de cetate
N-au imparatii hlamide bogate
In purpura, cum sunt ai tai obraji, Ori ale tale buze sangerate Cand domic cer sa fie sarutate!
Iar gatul tau de marmora - e zid Ca turnul alb al regelui David, Cladit pentru-a armurii sale paza, De care-atarna-o mie de ostasi Din oastea lui temuta si viteaza, O mie scuturi - scuturi de fruntasi!
Frumos e gatul tau cu lantujele, Si parul tau sclipind margaritare, A tale brate pline de inele De pietre nestimate si bratare!
Caci tu, cu frumusetea ta-mplinesti Desavarsirea lumilor senine, -Mireasa mea, iubita mea, frumoasa esti Si nici o vina nu gasesc in tine!
|