I
Cand fu-ntr-amurg, Mihai dadu porunca Ca sa se-nfiga tabara in vale, Gatindu-se pentru popas de noapte: Cu olacari, strajari si masalale; Si dupa ce orandui iscoade Sa cerceteze zarile de-a randul, Chema in cort toti capitanii oastei Ca-n sfat de taina sa le-asculte gandul.
In sfat boierii vorovira multe Batandu-se cu mintea toata sara; In urm-au hotarat ca sa trimeata Stafete peste munti, sa scoale tara; Iar ei in zori, cu ostile-ntocmite Sa se indrepte grabnic spre stramtoare. Nadajduind s-o treaca mai-nainte De-a se-nalta pe ceruri sfantul soare.
Un crainic de la Dunare sosi, Vestind ca din Genova trei corabii,
Descarca-n Giurgiu lucruri de-ale oastei: Caiti pentru rani, plumbi, lanci, sageti si sabii; Si c-a ramas sa le aduca-n urma Mihalcea-Banul, staruind pe cale, -Iar pana-n zori cand o sosi: «ramane Plecata sluga a Mariei sale»
In tabara se aprinsese focuri in preajma caror ostile tacute, Pandind sosirea ceasului de tihna isi ascuteau otelele pe cute; Din cand in cand, cate-un sfarsit de doina Ca plansul unui neam in suferinta, Facea sa se-nfioare muntii falnici, Trezind in inimi dor de biruinta
II
Aprinsii zori ai diminetii se ivira Impurpurand tremuratoarea zare, Iar din vazduh pe munti si vai cazuse Argint de promoroaca sclipitoare.
Un crainic trambitand sfarsitul noptii Obsti poruncile Mariei sale Sa se ridice strajile si-n pripa
In sunetul surlasilor, ostirea Inainta mereu pe drum de stanci, Umpland de cant si larma muntii falnici Si de fior prapastiile adanci. Iar soarele prinsese sa rasara Naltandu-se pe boltile maririi, Incununand salbaticile piscuri Cu roti de foc in toiul stralucirii.
I mijlocul boierilor, Voivodul Lucind de arme, calarea-n tacere Trist, abatut de visurile noptii Si mistuit de-o tainica durere -O presimtire neinteleas-a sortii ii picura in gand amaraciune.
Deodata tresari strunindu-si calul Si porunci popas de rugaciune: In vale se zarea sclipind Ardealul
|