| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Printre frunzele aproape reci de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Scrisoare catre zulnia
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Costache Conachi
|
|||
|
|
|||
| Din toti muritorii lumii cel mai in nenorocire Si dintre toti patimasii cel mai mult in osandire Este omul care-ti scrie, mai pomenesti-l tu oare ? Ah, de nu l-ii mai cunoaste dupa slova si scrisoare, Cunoaste-l di pi durere cu care plangand iti scrie, Cunoaste-l di pi-a lui lacrami ce le-i gasi pe hartie Cu ele odinioara udam a tale picioare, Cu ele pe buza arsa de-a dragostei infocare, De sute de ori, Zulnio, printr-a gurilor lipire Ti-am adeverit amorul cu credinta si iubire. Iar acum, ah, vai de mine, intr-acest pustiu de jele, Unde nu am alt tovaras decat durerile mele, Le vars numai pentru-un suflet si o trista inimioara, Ce patrunsa de-a iubirii si de dorul tau sa para N-au ragaz, nu au odihna, nici pot avea mangaiere, Decat numai in suspinuri, in lacrami si in durere. Amar mie, in ce valuri norocul ma aruncara, Nu stiu, mai traiesc pe lume sau din lume sunt afara ! Si de sunt si de am viata, dar lumea ce-mi folosaste Cand a ochilor mei lume din vedere imi lipsaste ! Soarele, ce eu cu plansul il intampin cand rasare. Si luna, ce ma gaseste in suspin si in oftare, Pentru mine nu colinda decat un cerc de durere, Ma vait si zi si noapte, dar in zadar, ca scadere Nici este, nici a fi poate la a despartirii jele Cine au iubit ca mine, a crede durerii mele. Ah, Zulnio, mai tai minte ziua-n care a ta fata Cu lacrami ca trandafirul in roua de dimineata, Rumena de rusinare si cu nurii inflorita, C-o cautatura blanda, de amori povatuita, Au zambit cu indurare de o dragoste fierbinte La a mele giuramanturi, la a mele rugaminte. Ce faceam insa atuncea ? scufundat in uimire Ca de-un trasnet ce rapeste a sufletelor samtare, Ca de-un fulger ce-l vad ochii si isi perd lumina toata, Ca de-o arma arzatoare inima mea sagetata, Cu ochii boltiti la tine, in genunchi, fara suflare, Cu manute inclestate de ale tale picioare, Asteptam dorit raspunsul de-o plecare fericita, intr-acel ceas insusi viata din cursul ei stingherita Sa sfarsa de bucuria nadejdii indulcitoare De-a te castiga, Zulnio ! Ah, Doamne, intr-acea stare Mai fost-am vreun om pe lume, ca sa creada-a mea durere ? Tu, sangura mea stapana, tu, viata, tu mangaiere, Ai samtat si-ndata mila din sufletul tau pornita Cu ruman de rusinare pe fata ta zugravita Si cu tremurul de spaima, lipsata de cuvantare, Ti-ai marturisit caderea numai prin imbratosare. S-ai primit, ah, norocire, supt copaciul acel mare. Ce pare ca-l vaz cu ochii si acum in departare, Ai primit drept chezasie ceriul, stelele si luna, Viata mea si a ta insusi, ca te-oi iubi totdeauna. Ca te-oi iubi pan' la moarte, ca nimic n-a fi in lume, Nici pe pamant, nici in ceriuri, nici la Dumnezau anume, Carele sa ma stramute de nespusa fericire De a ma-nchina la tine ca la o dumnezaire. Atunci fulgere cu trasnet prin vazduh scaparatoare. Pamantul tot in cutremur si stihiile-n perzare Samana inspaimantate de atatea patimiri. Te-am iubit pana acolo unde ceriul in uimire Sa cutremura, Zulnio, de-a inimii mele stare, Cum sa aiba la iubire Dumnezau pe-o muritoare. Unde-i acea vreme, draga, ah, draga si mult iubita, In care cu tine-n brata si tu de mine lipita Petreceam zilele noastre in pustiiul acel mare ! Vai mia, zasai pustiiul si in inima ma doare, Ma doare, ca acolo numai am trait in fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac si cu multamire, Acei munti pana la nouri, acele stanci despicate, Ce rasuna de suspinul dragostelor infocate, Acei copaci nalti si mandri, maturi cu a lor umbrire De dezmierdari, de voroave, de libov si de iubire, Potica acea vestita ce-o treceam cu groaza mare, Dar ne inlesnea prilejul de-o furisa sarutare, Rapele intunecoase ce ferea cu tainuiri A desfatarilor noastre infocate intalniri, Apele acelea-n care, pe furis, in scaldatoare, Te prindeam, ochilor, spuneti, ce priveam atunci in zare ? Comorile firii toate la ochii mei dezvalite, De mii de ori sarutate, de mii de ori pipaite, Le rapeam cu lacomie si intr-acea fericire As fi dat orice pe lume pentr-un ceas de prelungire. in sfarsit, toate acelea petreceri de multamire Scrisa cu slove de para intr-a inimii samtare Le-am perdut, si numai gandul, ce ma arde, ma munceste, Spre mai multa chinuire ca prin vis mi le sfeteste. Ah, ibovnica slavita, unde mai esti acum oare ? Aruncata de un tiran in vron loc cu departare, Jalnica si nacajita de a lui salbatici fapte Fara nici o mangaiere, in suspinuri zi si noapte. De mai ai zare de viata, unde vei fi azvarlita, Zi citind asta scrisoare, in lacrami si plans urzita : "Am o inima in lume care stiu ca ma iubeste Si acum, in departare, pentru mine sa boceste." Ars am fost de-a ta iubire, ah, cat te-am iubit de tare, Dar aceasta despartare m-au aprins cu foc mai mare. Giuramant iti fac din suflet ca si ceriul si pamantul, De s-or stramuta, Zulnio, eu nu mi-oi schimba cuvantul De-a te iubi pan' la moarte, de-a nu avea supt soare Alta stea de proslavire, alt luceafar Dar ce folos, vai de mine, ca n-am nici o mangaiere, Petrecerea mi-i in lacrami, in suspinuri si durere, As vrea sa mor, dar si moartea ce poate fi pentru mine, Cand, perzand a mea viata, perd mai mult, te perd pe tine. Abia zorile ravarsa si doresc sa asfinteasca, Abia noaptea innegreste si vroi zori sa sa iveasca, Caci cu nimic nu sa-npaca intr-a sa nemultamire Sufletul meu, ticalosul, ce-i pururea in clatire. Ah, si cum sa sa impace, cum sa rabde, vai de dansul. Cand il inec pe tot ceasul cu suspinul si cu plansul ? Calatori pe vai, pe dealuri, pe campii nemarginite, Umblu de urat cu ziua pe colnice parasate, Udate de-a mele lacrami, cararile-acelea toate, Or tine spre pomenire urmele mele-nsamnate, Pana cand vrodinioara pe-acolo, din intamplare, Vei trece si vei cunoaste, ah, cat te-am dorit de tare ! innoptez pintre prapastii, pintre rapi, pintre ponoara, Ca doar oi uita de groaza dorul care ma omoara. Dar in zadar, ca durerea merge si vine cu mine, Gandul meu nu sa abate catu-i un chic de la tine. A noptilor intuneric nu ma ingrozaste nimica, Groaza mea ii numa una, tu o stii, ca mori de frica Nu cumva din nevedere sau din ciuda departarii, Dup-atata patimire, sa ma dai si tu uitarii. Ah, la o asa-ntamplare, tu stii, fara indoiala, De mai pot trai, Zulnio, macar catu-i o clipala. Alerg, rna duc si vin iarasi, cufundat intr-o tacere In durere cunosc viata si in viata tot durere. Caut , cerc stancile toate, ma ingrop in adancime, Petrecerea mi-i placuta intru intunericime. Acolo nedormita, pustnica privighetoare, Ťocindu-sa cu durere de-o asamenea-ntamplare, Sa vaita si sa plange, ma asculta, ma jeleste, Firea toata parca zice : "Amoriu sa rastigneste !" Toate-mi par acum schimbate, toate-mi par a fi urate, De desfatarile lumii poftele mele lipsate, Nu mai au nici o placere, nu mai au nici o pornire, De pacate nu am frica, c-am ramas fara samtare. Ah, ce samtare sa aiba si ce gust sa le mai vie, Cand nu esti, draga Zulnio, sa le dai viata cea vie ! M-am lepadat de tot gustul armelor omoratoare, Sa despart o pasarica ma-ngrozeste a mea stare, Cum sa despart, vai de mine, cand imi fac inchipuire De durerea si nacazul care vin din despartare ! Cititul care-ntr-o vreme rasapea a mele ganduri Acum nu ma mai agiut.a, caci citind in mii de randuri A tale scrisori duioasa, de amori insufletate, Ma cufund in intuneric de ganduri mai amarate. Ah, si scrisul nu-mi sporeste decat numai catra tine. Mana mea sa otaraste a-nsamna pricini straine. Asadar, draga Zulnio, departat de-a tale brata, Am agiuns intr-acea stare unde sant mort cu viata, ingamfatele protivnici ce sa au la vro parere Si te pomenesc cu pizma si acum in nevedere In zadar mai pun silinta cu vrun gand de rautate : "Cine-o iubit pe Zulnia, a iubi alta nu poate !" |
|||
Pune poezia Scrisoare catre zulnia pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |