| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Familia popescu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Cristian Popescu
|
|||
|
|
|||
| local familial 1 Toata familia mea benchetuieste la "Local familial". Bere. Lautari. Antren. Mama aduce liliac alb in halbe. Verisoarc. Toasturi. Bunicul, dupa tejghea, ascute cutit pe cutit, priveste buchetul de liliac, rade, ascute: harst, harst, cutit pe cutit. intr-un colt un tigan isi inmoaie vioara in halba cu bere, ca pe miez de paine. Bunicii mei din flori, matusile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joaca un joc. "Joaca, domne, odata!", imi striga una din rude, iar eu arunc pe masa poza mea de la 13 ani drept valet de verde, drept dama de cupa, drept septar rupt la un colt. Mama se-nvarte printre mese, vesela. Toti o ciupesc tandru, o mangaie, o striga. Bunicii mei din flori, matusile. Berea scartaie-n halbe, scartaie pozele la incheieturi, eu dau noroc si arunc doi muguri pe tablia jocului de table. Ei striga: "Ai zaruri masluite" si-mi rup zarurile intre dinti. Mama serveste, parul ei se revarsa in bucle blonde peste marginea halbelor. Toate rudele isi trec mana prin el inainte de-a bea. Flutura rufele pe franghie deasupra meselor din "Local familial". Toata lumea e adunata. Bunicii mei din flori, matusile. Mie imi aduce mama cei mai frumosi, cei mai bine facuti mititei, aduce liliac alb in halbe la "Local familial" unde toata familia mea benchetuieste. 2 Ce lene in pachetul cu vata. Ce moliciune, ce voluptate, ce liniste, mama. Acolo, sub pansament, strans bine, unde zvacneste pulsul, unde pulseaza perna sub cap, zvacneste ca o inima alba, moale si mare; si-o strangi in brate. Somnul tau e ca si atunci cand deschizi inspre seara fereastra si se umple camera cu racoare. Mama raspunde manechinelor din vitrine cu un zambet, cu o fluturare de mana. Mama canta la pian si muzica ei are miros de tei si de sudoare. Mama sterge pianul de praf cand canta. Ne-a rugat ca atunci, cand o fi, sa udam in fiecare saptamana cu parfum bun pamantul ei, de deasupra. Mama mi-a cusut o camasa de vara din umbra ei. Sta ascunsa in spatele pozei si asculta cum ii spun acest poem. Ochii s-or inveli incet in ceara. La ea in piept aerul e de seara. O lumina blanda care face rotocoale, se ridica usor inspre tavan si-n camera miroase a tei si a prajeala. 3 El e vesel acolo, sus. Sta in pozitie de drepti si are injurai capului, asa o lumina la care duce mereu mana ca la chipiu. Si saluta. Si eu o duc bine. Stau intins in pat cu fata in sus, imi asez manusile lui de piele vechi si roase pe piept. Ca sa adorm mai usor. Am un somn odihnitor. Cand tin ochii inchisi seman mai bine cu el. Mestec un dumicat cat mai mult timp si ma gandesc la adancul ala ca-l inghite pe el, ca pe miez de paine. Hai, poemule, sa-l impresionam pe tata, sa-i dea lacrimile, sa-l cinsteasca lumea si-acolo, sus. Ultimei lui poze. I-a desenat cineva par blond si ochi albastri, a rujat-o ca s-o port eu in buzunarul de la piept drept poza de iubita. ii mangai umarul alb. Poza da data cu crema neagra pe ghete, tata, lustruita soldateste, sclipind. Hai, poemule, o sa-i placa lui tata. El ma iubeste, saluta si acum amical, pocnindu-si calcaiele soldateste. 4 Sora mea va citi la batranete poemele de familie. Si-o sa-si tatueze pe brate, pe umeri, pe piept poemele ca sa fie in fiecare noapte cate cineva langa ea; si matusa si tata si eu; ca sa le mangaie obrazul aspra, ridat, cu pielea lasata. O sa povesteasca cum ne dadeam noi iama cu patinele: de la izvor, pe raul de munte, pe Dunare in jos pana la mare si ajungeam primii. O sa povesteasca cum ne-am umplut noi doi perna cu flori de pe mormantul bunicului si cei mai batai cu perne trageam. Si-o sa povesteasca cum plescaiam eu la masa, cum clefaiam si ea ma certa, aproape plictisita. O sa povesteasca vecinelor si copiilor din parc. O sa planga pe umarul lor. Va invita la masa toate admiratoarele mele sa le ghiceasca in cafea cu ochelarii ei ce au drept lentile doi ochi de sticla. O sa le serveasca cu ochi de sticla dulci-acrisori, sa-i rontaie ca pe dropsuri. Sora mea e si ea trecuta la cuprins. Va citi din nou poemele de familie la batranete. Va cere sa fie dusa direct in trapul mamei, nu in pamant. Ca sa creasca mai departe parul mamei, unghiile ei si nu flori pe mormant. Sora mea are ochii mei si-o sa priveasca pe fereastra cu ei. 5 Sunt cativa fluturi in pachetul cu vata, bunico. Eu ti i-am pus acolo. Poate se zbat, poate sunt linistiti. Miezul painii e si el de vata. Alb, pufos. Poza ta e trista, impacata si tandra, poza ta mica e folosita drept eticheta pe toate sticlele cu vin. Noi bem. E vata alba ca laptele in pahare. Iarta-ma pentru poemul asta, bunico. Poate-i mai bine ca nu-l auzi. Paginile cartilor pe care le imprumutai de la mine iti lingeau palma ca un caine credincios. Ce eveniment era cand ti se ridica fiista pana peste genunchi si tu nu observai. Toti ne bucuram. Hai sa te scot la plimbare prin parc, la sosea. Poza ta e lipita pe toate sticlele cu vin. Noi bem si tu te uiti de acolo la noi si ne vezi fericiti. in pahare e vata; alba ca laptele. 6 Bunicul spunea ca ferestrele sunt lipite pe zidul neted al blocului. Lipite ca niste etichete pe borcanele de compot, ca afise pentru muzeul infiintat in apartament. Spunea ca de pe vremea lui sunt lipite acolo. Ii raspundeam cu totii ca o sa dezlipim ferestrele de pe zidul neted al blocului, o sa le vindem drept ziare pe strada. Le vom folosi drept cearsaf unsuros pe cele de la sufragerie. Si-apoi, bunicule, tu ai sa privesti cat vrei de la pervazul lor. Bunicul are un copacel sub fereastra si ca sa fie de-o varsta cu el a dat copacelul cu lac. A impaiat poza bunicii si plange si-i spune pe numele de fata. Bunicul si-a dat ridurile cu lac, a devenit maestru in artizanat, le lustruieste in fiecare dimineata cu o carpa moale. Bunicul e june. Perna si-a umplut-o cu pamant ca sa se mai obisnuiasca. Priveste pe fereastra si spune: "Azi-maine, am sa plec in lume sa va gasesc un rost, un nume". 7 "intotdeauna a trebuit sa te-nvat eu ce sa faci, spune matusa: pui o samanta in ghiveciul cu pamant si deasupra o capcana de-aia cu arc, de soareci. Si cand creste floarea: pac!, o si prinzi. Te dai iarna cu patinele pornind de la izvor, pe raul de munte, pe Dunare in jos pana la mare. Si-ajungi primul". Matusa mea poarta ochelari cu lentile facute din doi ochi de sticla. Ochelari mici, de soare. Cu ei ne citeste la toti viitorul in palma, ne ghiceste in cesti de cafea. Aburul ce se inalta din oalele ei se face fantome. Asa ne spunea cand eram mici ca sa nu lasam nimic in farfurie. Matusa mea face cure de odihna: pleoapele ei ostenite se subtiaza, se largesc, atarna pe obraz pana in dreptul gurii. Matusa mea apare in poze, in reviste. Acolo isi trage languros peste inima ciorapul fin, mulat, de matase. Apare in reviste drept reclama pentru acest poem. Sfaturi din partea mamei Pe Cristi trebuie sa-l intelegeti. Spune el multe despre noi, dar sa nu-l luati in serios. El ne iubeste si ne respecta, iar noi am crezut intotdeauna in talentul lui. Cand scrie despre mine ca sunt cocheta si ca el nu strange doar negru sub unghii ci si un fel de roz, la degetele mici, ca sa nu mai dam bani pe pudra si pe ruj, o spune, asa, cu delicatete si se gandeste de fapt la micile mele economii. Asa e el. Nu e facut pentru lumea asta. De fapt, am si eu o mare parte din vina: atunci, in alea noua luni, cat l-am tinut in pantec, am avut prea multe vise. Mai multe pe noapte. Nu dormea inadins ca sa se uite la ele. il simteam eu cum vrea sa ma stranga in brate si pe dinauntru, dar n-avea, saracul, de ce sa apuce. Si atunci dadea din picioare, cum fac golanii la film, la cinema, cand se intrerupe sonorul. Asta e. Ce mai poti face acum? Am auzit ca daca te prapadesti in somn, visul ramane acolo, intre tample ca un cristal. Am sa las vorba sa mi-l scoata cu grija sa nu-l sparga ca sa se uite Cristian la el cand vrea. Ca degeaba strange oricate femei in brate. Am citit si-n carti. Degeaba. Asa ca ultimul meu vis i-l las lui. Trebuie sa-l intelegi. Sa nu-l luati in serios. Nu scoate o vorba zile intregi. intotdeauna i-am spus: "Baiatul mamei, nu-ti mai fa atatea probleme. Ca-ti spal si-ti calc, ca tot pe capul meu traiesti, ca mi-am sacrificat viata. Stiu eu ce se-ntampla dupa ce mori. Cum ajungi acolo incepi sa-ntineresti. Dar nu oricum. Ca aceiasi ani care iti imbatranesc copiii te intineresc pe tine. Tot in familie. Cand ai sa-mbatranesti tu, eu voi fi nurlie, frumoasa si o sa ma iubeasca iar si taica-tau, ca pe vremuri. Nu te mai gandi ca aduci prea putini bani in casa. Asta e. N-ai ce sa faci. Mama e grijulie. Cand eu tai painea, ea o bandajeaza si cand eu o rup, mama o pune in ghips. Dupa ce a iesit din mine, ma simteam, asa, infirma, oloaga si as fi platit oricat unui doctor sa ma taie si sa-mi indese o proteza in pantec. Nu puteam fara el. Dar incetul cu incetul m-am obisnuit. A inceput sa-mi placa. Eram tanara si de abia la primul copil. Asta e. Cand avea doua luni ii desenam par pe la subtiori, pe piept, pe barba. l-l desenam cu creionul chimic. El statea linistit si gangurea. Nu-si mai lua ochii de la mine. Mama e gospodina. Ea pastreaza zaharul in cupele unui sutien vechi, ingalbenit, agatat cu doua cuie de perete. Ca numai asa se-ndulceste o oala intreaga de lapte c-o singura lingurita de zahar. Baiatul mamei. Tu nu stii. Dar cand ai implinit 13 ani, ai venit acasa cu o colivie mare pe masura ta. Si de-atunci, in fiecare an de ziua ta si a mea, te inghesui, te mai impingem si noi ca vrei sa-ncapi din nou in colivia aia. Si ne citesti de acolo ziarul si-ncerci sa strigi la noi cum strigai cand ai iesit din mine. Noi te-ascultam, te sarutam, iti uram la multi ani si te mai linistesti. Stiu eu ca pana la urma o sa ajungi poet mare. Ce daca nu te iubesc femeile si-ti tremura mana cand duci lingura la gura? Ce daca trebuie sa-ti aduc eu aminte cum o cheama pe sora-ta cand vrei s-o chemi prin casa? Ce daca tu esti inca cu un picior ui maica-ta cand altii au ajuns deja cu un picior in groapa? Sa nu-ti pese, baiatul mamii. Ai sa le arati tu lor. Au sa te 2ngroape. Cu slujba, cu lacrimi, cum se obisnuieste. Dar dupa trei-patru zile eu am sa cer sa te mai vad o data, sa te mai scoata putin de acolo. Si o sa fie sicriul gol. Si, inauntru, pe peretii lui: numai inscriptii de-alea porcesti , ca-n locurile alea publice, concepute separat: pentru barbati si pentru femei. Sa nu-ti pese, baiatul mamii. Asta e. Nu esti facut pentru lumea asta. despre tata si noi Mama isi intinde rugina pe buze si misca lin evantaiul ca sa imprastie lumina de luna prin camera, ca sa-si aduca aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte in alta a camerei si ma lovesc cat mai tare de pereti ca sa sune ca un clopot. * * * Am auzit c-o sa-ti dea voie in vacanta de iarna si tu o sa-ti inhami doua-trei muste la suflet ca sa te aduca direct la noi in bucatarie unde va mirosi a sarmale si camati. * * * Ce bine e in poze, langa tine! Eu m-as veseli si n-as mai pleca daca nu m-ai tine tu in poza aia de dupa umar. * * * Mi-am tatuat pe umeri epoletii tai, mi-am tatuat pe piept decoratiile tale si sub ele s-au insirat deja ridurile. Am tras cu ochiul si am vazut ca tu vii in fiecare dimineata de foarte departe pana in dreptul pozei atarnate de perete. Si-ti lipesti fruntea de luciul imaginii si privesti in gol pana cand ne trezim noi si trebuie sa zambesti. * * * Aseara mama ne-a explicat ca unora le ajunge sa moara intr-o noapte tot ce-au trait in vreo 70 de ani. Ne-a explicat ca tu, daca ai trait 54 de ani, trebuie sa mori 54 de ani si de-abia dupa aia iti trece. * * * Tu ai fost colonel. Eu sunt linistit. Zodia mea era mult inscrisa in stelele de pe epoletii tai. In noptile de vara, cand cerul e senin, iau pozitia de drepti. * * Ce bine c-am putut sa ne potrivim si noi zilele dupa tine, atunci, la sfarsit, cand stateai intins intre lumanari si aratai tuturor varsta exacta. * * * in locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoara din poseta mamei si ea vine la mormant s-aduca ceva flori si inainte sa plece isi aranjeaza parul si se rujeaza in oglinjoara aia. La-nmormantare, cand noi, familia, ne aplecam pe rand si sarutam pentru ultima data fruntea rece a lui tata, asistenta, foarte numeroasa, a fost impresionanta de cat de tandre si dulci erau sarutarile noastre si a inceput sa aplaude. * * * Tu ai murit de zece ani. La multi ani si gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte in alta a camerei si ma lovesc tare de pereti. Ca sa sune ca un clopot. dana popescu Poemul despre sora mea. Dana, este singurul poem absent. la comemorarea bunicii Bunicul s-a ingrijit din timp de pranzul ce trebuia servit oaspetilor. A lipit de sticlele cu vin, drept etichete, pozele de la nunta cu el si bunica. A scos miezul din paini si a picurat cu grija inauntru ceara de lumanare pana le-a umplut la loc. Si la sfarsit, la cafea, vor fi aduse cesti mici in care o sa palpaie cate o lumina de candela. Mama a avut ideea sa insamantam din vreme pe mormantul bunicii ceapa verde, ardei gras si ridichi. Sa servim lumea cu salate facute din ele. Ca-i mai bine in asemenea momente sa mananci din dragoste nu de foame. Duminica trecuta bunicul a umblat prin parc cu un pantof care i-a ramas de la bunica si s-a rugat de toate fetele de liceu sa-l incerce. Cum a aflat acest lucru, bunica si-a ales o rochie eleganta, o varsta potrivita, s-a gandit la niste vorbe linistitoare si a rugat un inger s-o duca in visul bunicului. Dar pe el l-a durut burta si n-a putut sa doarma. Toata lumea isi va aminti ca la inmormantare sicriul nu era batut in cuie ci era legat c-o funda mare si roz, ca un cadou. Unii vorbesc c-ar fi fost scris pe el "A se pastra la loc intunecos si rece" dar astea-s doar vorbe. Vorbe de pacat. |
|||
Pune poezia Familia popescu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |