Si-au zidit asa cu timpul
N-as cunoaste anotimpul,
Prinde-mi-le-as chiar s-acus,
Niste cartite culcus,
Mai la mine sub gradina,
Dar de-un timp si la vecina.
Labirintul de eresuri,
Tesatura de fineturi
Sub gradina-mbrobodit,
Si-mplinit in mod vadit,
La picioare mut s-asterne.
Mult as vrea sa-l pot discerne!
Am citit eu intr-o carte,
Socoteala-i peste poate,
Tot mancand rame la ghici
Mi-a facut svaiter pe-aici.
Dar ma tem ca n-am ce-i face,
Stie hoata sa ma joace!
Mandra ea, vecina noua,
Scurma-n metri cata-i roua,
De-am sa-ncep a numara
Din zori limpida margea,
Dand zor la numaratoare
Cat nu s-a topi sub soare sub soare,
Cand metrii de galerie
S-or ajunge suta-n mie.
Dar s-asa ce-am rezolvat?
Poate-oi fi mai relaxat
Iaca cum neagra faptura
Ma puse-n incurcatura.
De n-as fi eu blanda loaza,
Ci horticultor de baza,
Ultrasunet le-as doza,
Mai ca poate le-as gaza,
Dar as sta prea calm o vara,
Tensiunea ma omoara!
Cam am tensiunea mica,
Soarele nu mi-o ridica,
Fiindc-am mai patit asa,
Cand nevasta ma-nsela;
La table-n van mai adica,
Gand la gand cu mos Mitica.
Mos Cartila bogatasul,
Degeticai nu-i fu nasul.
Nu stiu unii ce cartesc
De-asa cupluri se ivesc?
Monicuta cu mos Iri
S-au cuplat in legea firii!
Dar sa trec la ale mele,
Oi si cartite rebele:
S-au infipt ca haita-n oi,
Prin pamanturile noi!
Nu-s ce naiba m-oi mai face
Ca de ele zau nu-mi mai place!
Mi-i gradina bombardata!
Multi ma iau ca-i afanata.
N-am sa mai rezist precis,
Aste boale m-au ucis!
Langa orisice leguma
Dau de damburi, dau de huma.
Harpacica pispirica,
S-a deprins trai cu frica,
Doua damburi i-au crescut,
Nedorite de-mprumut.
Dau cu sapa, hop si groapa!
Cine-i propri'tar? Mioapa!
Pe harag fasolea-nalta
Tremura, nu mai tresalta,
C-au sucit-o-n curmezis,
De-o s-ajunga in tufis.
Ce mai? Neastamparate
Cartitele-s peste poate!
Ud si apa un' se duce?
Galeria vrea s-apuce!
Chifternite de-as avea
Hai ca poate le-as ierta,
Dar de-mi rod la radacina,
De razboi cam am pricina.
C-am sa las sa curga apa,
Iar de ies le prind c-o sapa,
Dar nu-s eu asa calau,
N-au facut ele mult rau,
Mai astept pana la toamna,
Sper si cartita ca-i doamna.
Nu ca cinci gaini de rasa
Ce-au zburat ieri peste plasa
De-au facut ce-au vrut, prapad,
Nici ca vreau sa le mai vad,
C-au lasat frunze ciupite,
Mama lor de ametite!
Eu ma zbat cu capu-n soare,
Ele-au mofturi la mancare!
Las' ca-n seara le-oi taia,
Tot avantul iac-asa!
Le-or mai creste aripioare,
Tocma-n toamna pe racoare.
Mai pe cand erau puicute
Le dadeam rame grasute,
Dar acum n-au ce cata
In gradina cu cismea!
Stiu eu capul ce le duce,
Dar mai fac si cate-o cruce.
Rosiile mai zemoase
Le-au ciupit pana la oase,
Patrunjel si leustean
Ar musca din ei s-un an,
Pai da' cartita surata,
Altfel supara pe tata.
Vad ca-n jur gradina-i beata,
De culori, de viata toata;
Strat cu strat a aparut
Din seminte nou trecut:
Ardei grasi din alta vara
Mi-s grasuni rosi galbini iara,
Rosiile-s vad destule.
Castravetii? S-am bascule!
Morcovii se fac frumosi,
Vinetele-s mici gogosi,
Asadar cam deocamdata,
Linisti-m-oi de-asa plata.
Ele-n legea lor tot sapa,
Eu sap, mai prasesc o ceapa,
Pui de varza pui in cuib,
N-am sa stau sa ma imbuib
Cu temeri peste masura
Ce nu-si au cautatura.
Ba ca vine aviara,
Si-n zi vulturi, dihori sara
La gaini ce-am sa le plang,
De m-ati crede ca-s natang,
Ba ca trei pomi prin livada
Ni-s din iarna rosi tu dada.
De-or veni iar urechiatii,
La varza, morcov fartatii,
Am sa pun pusca pe ei,
Niste hoti si derbedei!
Iac-asa mustaru-mi sare,
Si ma tem in continuare:
Ba ca n-a plouat de-o luna,
Ba ca-i rau si-atunci cand tuna,
Ba ca mata mi-a trecut
Prin fata iar eu ciufut
Am zis raul ca m-asteapta;
Ei, conceptie desteapta
Ba c-a fi sfarsitul lumii,
C-au citit in carte unii!
Ba ca alta vremea e,
S-aste vremuri s-a vide
Ce-or s-aduca in curand!
Stau cu seceta in gand!
Cat s-a face, ce s-o face,
Cam ce-au cartitele-a face?
Mi-s gandacii din cartofi,
Pe destul dusmanii profi,
I-am stropit eu mai degeaba,
Mi-a stricat ploita treaba.
Cartita-i mai jos, nu-i vede,
C-altfel in ei s-ar repede!
Cum sa-i vada cu-asa ochi ,
Mici de poti s-o si deochi?
Negricioasele cu frica,
Stau mai jos la caldurica.
Au insa o laba mare,
Si cat casa niste gheare,
Sa poata scurma pamant!
Ca-s urate-i vorba-n vant,
C-am vazut si eu vreo doua,
Seara, mai spre ora noua.
Ieri, c-o cartita holbata,
Albinoasa si cocheta,
Gheare fine, nu tu par,
Ma cam luasem in raspar,
Asta intr-un vis fireste,
C-asa dracu' de-ntalneste.
Cred c-am sa ma-nvat cu ele,
Ma-mpacai de-a lor belele.
Fost-am eu cam suparat
Insa mai ca m-am calmat.
Cam de-amu mai vad la toamna,
Cat mi-i cartita de doamna.
Nici prea calm de-oi sta nu-i bine,
Cum as da-o tot nu tine,
Ce-o mai fi, ce-oi mai pati,
Poate c-oi mai povesti,
Cam de-acuma altadata,
Cartita nevinovata
|