Ca falnic zid, ca insula latina,
Ca peste urias in marea slava,
Cu pui golas ce-n spate i s-anina,
Ea, mama closca-i aspra si firava.
Pe asta mama parca-ti vrei a spune,
Iti sta pe limba, ea ti-a dat si graiul,
Ea-i Romania, tanara minune,
Nemuritaoarea, pas la pas cu traiul.
Cu nasu-i sus, prea mandra se arata,
C-asa-i Banatul fruncea, doar se stie,
Cu gura la cazane-nvolburata,
Ii cant-olteanu-n barba cu tarie
In Marea Neagra coada-i far' de-astampar
Pamanturi noi tot scoate la iveala,
Caci seva Europei ca-ntr-un cufar
Se-aduna-ncet in delta fluviala.
De Prut, Carpati si Dunare-nchistata,
Micuta ea s-a-nfiripat pe soclu
Ni l-am ales pe Cuza drept si iata,
C-am eludat pedantii cu monoclu!
Ca-i cap si-i mare, ca-i pornit din mare,
Nu-mi da s-o vad, prea straniu se prezinta!
Ca-i trup si suflet dau, chiar dau crezare,
La tot romanul! Cum dar sa ma minta?
Intai chematul i-a-nsuflat credinta,
E credincioasa mandra, si bogata,
Granarul Europei cu catrinta
Nici chiar c-a fost, dar fu, tot fu pradata.
In Bucovina sufletul ii canta,
Acolo sus, la manastiri s-adapa,
Iesind apoi la poarta cea de-ncanta,
Din Maramures drumul ca sa-nceapa.
Cu ochiu-i cald Crisana ce i-l poarta,
Si gene lungi la moti in batatura,
Cu drag privirea-i catre vest s-o-ndreapta,
I-al ei destin, i-a doua ei natura.
Cea inima ce-i bate cu tarie,
Di-n piept de munti rasuna si ne cheama
La Alba sa-i aducem bucurie,
Ardealul, scumpu-i fiu al tarii mama.
Iar pohta ce-a pohtit odinioara
Mihai Viteazul, astazi e-mplinita,
Cu toate ca rotunda domnisoara,
E azi pe veci mai zvelta, mai slabita.
S-a departat pe veci Cadrilaterul;
Bugeacul, Herta i-s cumva straine,
De-asa au vrut-o altii, poate cerul,
Ea s-a-mpacat, asa-i, mocneste-n sine.
Ni-i peste, mama closca Romania,
Au alte neamuri cizma cumsecade,
Au hexagon si au si ei mania
De-a sta cu nasu-n vant! Ce-om fi? Pleiade
|