Ți-ascunzi iubirea-n buzunar
Și vrei sa uiți de toți și toate
In suflet, lacatul amar
Incui, fereci și pleci departe
De tot ce crezi ca te-a ranit,
Cand viața planul și-a urzit.
Iți spui incet, in orice clipa,
Ca totu-i fara sens și rost,
Ca soarta te-a luat din pripa,
C-ai fost naiv și poate prost,
Ca ai iubit pan' și durerea
Ce ti-a rapit toata puterea.
Dai vina pe destin și soarta
Ca in iubire n-ai noroc,
Cana cu vin o iei de toarta
Sa-ineci amarul mai cu foc,
Sa imbeți sufletul și gandul
S-acoperi inima cu vantul.
De-ai ști ca maine mori, n-ai face
Ca astazi totul sa conteze?
Sa ai in jurul tau doar pace
Sa faci și ploaia sa viseze?
De ce nu ai lasa tacerea
Sa-ți spele printre nori durerea?
Sa lași ca razele de soare
Sa-ți incalzeasca inima,
Sa bagi tristețea la-nchisoare,
Sa fii din nou ce-ai fost candva,
Cand erai numai primavara
Și sufletu-ti, o floare rara
|