Din șoapte mute lacrima se naște,
Se scurge lin, ca raul printre munti,
Coboara insistent, opreliști nu cunoaște,
Doar peste ea un zambet pune punți.
Nici ea nu știe care-i este rostul,
De unde-a aparut și un' se duce
O fi iubirea ce-a trait destul
Și-a sucombat subit la o rascruce?
Un dor puternic fara leac, cu foc
Sa fi nascut-o intru liniștire?
A obosit și s-ar opri in loc
Dar curge, fara voie, in neștire
Ajunge-ntr-un tarziu la un priveghi,
Intr-un ocean de lacrimi ce-s surori,
Nascute-s toate din aceiași ochi
Ce tremura de-ai plansului fiori. |