"Azi am catat in lume un strop de fericire,
Si am ajuns pe culme,dar nu a fost sa fie
Nu vad eu fericirea ce-i chiar in fata mea?
Dar unde este oare, de ce n-o pot vedea?
Pe stanca cea inalta eu am calcat si-am spus:
"De-aici e fericirea, de ce-i asa de sus?"
Dar n-am vazut nimica, ci doar o floare alba
Ce straluceste parca si soarele o soarba
Aici e frumusetea, o vad, ea sta in loc
E prospata si vie, dar parca n-am noroc.
N-o pot privi intr-una, caci este prea departe
Si nici s-o iau cu mine, as omori-o toata.
Ea trebuie sa stea, aicea, langa soare
Caci o iubeste vesnic, si-in orice zi apare
Si o admira parca, o incalzeste-ntruna
Frumoasa ea sa fie, si vie, totdeana.
Deci daca-as vrea si eu, sa o privesc mereu
Sa ma inalt la soare, si-acolo eu sa vreu
Sa stau pe veci, s-astept, norocul ca sa vie
O floare mai frumoasa, a mea, pe veci sa fie" |