Sufletul meu trist plangea
Inima se straduia sa iasa din catuse,
Soarele mai mult ca niciodat' ma dogorea
Si-atuncea am simtit ca sunt un fel de usa!
Asa mahnit si plin de intristare
M-am tot gandit la o iesire,
Si-a aparut o nimfa dintr-o boare
Ce-o sa ramana o dulce amintire!
Pasea duios pe calea-mi abatuta
De parca astrii au trimis-o sa ma mangaie
Si n-am crezut vreodat' ca ma saluta
Si cu splendoare ei sa ma injunghie!
Ma bucur de soare si de lumina
Si de faptura mea crestina! |