Moartea este un paradox
E dulce ,rece si pustie
Si cu tentaculele ei marsave,
Te tot imbie,te tot imbie!
Vine,incearca sa te ia de-acasa,
Si iar te lasa ,iar te lasa
Sa suferi cumplit,
Sa vezi apus in loc de rasarit!
Sa vezi spice brumate,
Masturbati langa prelati
Platini impuscate
Noi generatii de handicapati!
Ah!Doamne ce n-as da sa mai apuc
Sa vad macar odata,
O fata adevarata
Nebotoxata ori siliconata!
Vin ne-ndoit,grau netratat
Si vreun flacau adevarat
Fara cercei in nas,nerimelat!
Un anotimp la locul lui
Si-un mercenar cu pusca-n cui!
|