Moarte hidoasa si uracioasa
Ce-ai catat la noi acasa,
De l-ai secerat pe tata
De-ai lasat plangand si poarta?
Plang si gardul si gradina
Suspina chiar si albina
Iar eu tot ma tanguiesc
Cred ca-i pacat ca traiesc!
De la noi cand ai plecat
Te-ai plimbat mereu prin sat,
Ai lasat femei plangand
Si copiii suspinand!
De vei mai veni vreodata
Atunci sa fii blestemata
Si sa te opresti in poarta,
Iar noi toti ce suferim
Venim sa te pedepsim
Unul sa ia coasa mare
Sa ti-o-nfiga in spinare
Ceilalti sa te omoare
Si cu mai multe topoare! |