I
Un cantec fara moarte-as vrea sa cant: Corabie cu pletele-n furtuna, Ca sa plutim fanatici impreuna, Dumnezeieste-ntraripati de vant!
Un cantec printre ani, si un descant, Pe care-n raza galbena de luna, inlantuiti, in tanara cununa, Sa-l cante-ndragostitii pe pamant.
Atunci cu bratul rece ma vei strange, Acelasi pescarus in larg va plange, Melancolia va luci stelar
Pe marginea de umbra a tunicei, in timp ce peste noi va ninge rar O pulbere din Coama Berenicei.
XVIII
O, marea, marea vecinica vuia! Pe lungile-i carari, de vant doinite, Pluteam pierduti. in spume infinite Corola marii reci talazuia.
Un cantec de pierzare canta ea; Meduzele, hipnotice orbite Spre ceruri vagi, de soare inalbite, incet sarutul apelor suia.
Atunci lucira-n ochii tai de nalba Lunarul diamant si gemma alba: Lumina care duce pe carari
De vis, la nunta noastra fara seaman,
Si pentru care mistice carari
Gatite sant sub semnul nostru geaman
|