|
|
|
Cea mai adanca voce
cu care Dumnezeul a creat Lumea
este vocea ta
ea vine din padure
din noapte din haos ascult la telefon aceasta voce
din padure din noapte din haos
Cand se va lasa seara
voi scrie un nou poem
acest poem va purta numele meu
moartea universala
cand ma voi trezi din somn
si voi privi fereastra
inghetata mainile mele pline de sange
imi vor aminti
ca anul in care m-am nascut
nu este anul meu
ci anul in care am trecut
pe sub Anul Domnului
Pe tine te iubesc
fiindca nu te-am cunoscut niciodata
eu sunt slab tu fa-ma tare
acum a cazut ninsoarea peste oras
eu am inceput sa plutesc peste oras cu aceasta ninsoare alba
cersesc luminoasa la usile voastre
Toata viata mea nu a fost
decat boala si arta ceea ce am castigat
nu a fost decat sentimentul mortii
Azi dimineata am vazut bruma stralucind
cristale pe ierburile verzi
scuturate din zilele de altadata ale paradisului
oitele s-au strans unele langa latele in staule
nu mai au ce paste decat frica
fulgii de zapada
nu vor intarzia sa cada
in apropiere
se aude urletul lupilor
care daca nu ne mananca
pe noi se vor manca pe ei
si astfel vor pieri
ultimele stele de pe cerul albastru
Vreau sa scriu
in incercarea de a construi un drum batut cu diamante spre tine vreau sa scriu cu nepasarea
de a ajunge la finalitatea care nu este scopul nimanui vreau sa scriu in sensul zadarniciei de a te face frumoasa
vreau sa scriu
in speranta ca
poemele mele se vor naste ca ingerii
dintre coapsele tale
vreau sa cred
ca despre vocea ta
toate aceste litere bolnave
iti vor aduce aminte
ca eu am plecat pentru totdeauna
si nu mai vreau
sa scriu despre nimeni
Eu nu cred ca tu vei muri
eu cred ca tu te vei transfigura
intr-o pasare de noapte
|
|
Pune poezia Mountolive pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|