|
|
|
Se cuvine tacere. Ca si cum
am fi ajuns la marginea unei paduri
de crini
nestiind daca in zbor am strabatut-o
sau inotind.
Atit doar trupul tau
lasindu-si la picioarele-mi
omatul. Si ni se face dor
de acele amurguri
cind tu nu erai decit luminare
de miere
suind spre fruntea mea.
Dar acum cind se sfirseste hrana acelei lumini
care izvor va mai arde in tine iubito ?
Se cuvine tacere. Ca si cum
axa
universului
s-ar inclina
cu luminoasele-i roiuri. Ca si cum
intr-o cetate
sub apa
poetul Bacovia ar cinta la vioara.
Miine poate va ninge in Europa
si vor trosni de povara
spinarile de catedrale
cazute in vis. Miine poate
ne vom tocmi clopotari
la toate catedralele Europei
sa anuntam venirea marii ninsori.
inlantuiti am ascultat cindva
murmurind cohorte de lire
si noua ni se vedea muzica in trup
ca o plingere. Dar acum
cind se sfirseste hrana acelei lumini
care izvor
va mai arde in tine
iubito ?
Se cuvine tacere. Ca si cum
axa universului s-ar inclina
cu luminoasele-i roiuri. Ca si cum
intr-o cetate
sub apa
poetul Bacovia ar cinta la vioara.
|
|
Pune poezia Se cuvine tacere pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|