Rememorarea de-ntamplari confuze - Copii crucificati ca niste Cristi Cu paznici veseli pentru ingeri tristi, La marea invadata de meduze.
Ti-am poruncit brutal sa nu te misti Pana-ti culeg tot frigul de pe buze, Cerandu-ti mai apoi din suflet scuze, Pentru minciuna ca, oricum, existi.
Dar n-ai sa fii niciunde mai cuminte
Si mai supusa altuia nicicand,
Cum doar in noaptea oarba si fierbinte,
Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand, Fara s-avem nevoie de cuvinte, La cata moarte adunam in gand.
|