| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Copacul, principele si oglinda
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Daniel Turcea
|
|||
|
|
|||
| De jur imprejur totul devenise argintiu de un argintiu pal cu zbateri spre verzui si violet; o iarba rara a putut suge Un copac si-a intins crengile chircite de rana intortocheata rana apusului de fiecare soare de moarte amiezi ale linistii pentru a putea implini sfera merelor ori para de lacrima alba si buna la gust, zemuind si radacinile umbland ca niste maini sub frigul noptii dezlantuirii a vinelor alcatuind transfuzii dogoratoare de ras rostogolit pe intinderea alb-vinetie de hohot prabusit in pestera cu toate cristalele invelindu-te de n-ai sa mai stii ce poate fi mai frumos decat orbitoarea lor stralucire niciodata indeajuns de goala incat pasarea rosie din cerul respirandu-ti aerul in schimbul aerului ei mai de sange cu campuri de maci risipite pe buze cu tine ca-n nibelungi naufragii pe ultimul pamant al lui Dumnezeu din patru parti numai apa pe care numai cateva clipe si numai pentru cateva clipe ai adus, s-au adus, sub ploaia fierbinte toate pasarile lungi cu palmierii culorilor de havaiana cuprinzand marinari debarcand la Tahiti ori muzica umbrelor calde povestind de ocnasul devenit mai apoi rege pe luna ori pe tabla de sah un nebun ofiter de otele cu unul din fata intr-o gondola dintr-un patrat mizand pe Venetii s-au batut pentru a doua regina frumoasa a doua regina Regina Regina din gotic turn. te-am iubit, dintr-un tum, intr-un turn tu erai minunata imparatie de regi devastati sub o luna cand mancata de sarpele boa fantastic cu aripi si capete lungi el, ca o nobila corabie a noastra, a defaimarilor te-a privit cu ochi umezi si plansi pentru ca el era tristul princip-reptila iar noi cu ostiri numarate si tu l-ai urmat sub solzii racorii totdeauna l-ai iubit pentru solzii racorii el cu inimi sarutandu-ti flecare pasare alba cate-ti cuprind pasii tai in lunatece ii era mult mai frumos cand incepuse in camera in care intra prin oglinzi sa-si inchipuie in negru aburind eprubete tu intre timp iesisei pe lespedea alba subtire de-a lungul salii de arme printre armuri in voal cautandu-ti principele ratacitor pe un iaht alb catre tarmurile vii una din armuri ofiterul pandind pe la pinteni gondola in lemn pe perete eu spargandu-ti ferestre pe caii amari galopand pe sub murii pustii radacina intalnea hidrargir golul cutit si voalul tau aiurind el intelesese elementul cel mai sfaramicios si galbui cu patru atomi de carbon contra patru plecaciuni de jad sub copite cu invitatii de mandarin sfaramand serpii sculptati si de bronz au cascat boturi coclite lunecand pe socluri sub usi si marmura vie castelul era acum o floare carnivora imensa viata lui pe oglinda cu vine subtiri scurse rosii tulburandu-se apele cu salcii solzoase si corabii arzand indelung cu tarmuri retrase in ancore grele doi ochi uzi sfaramiciosi si galbui si mana cautand un scut ori ceva sa pareze parul ii devenise de sabii lucioase ca-n Wagner ca un giulgiu rece pentru un Reigner wiking viata se muta cand aici cand acolo parasindu-l cu calareti in negru plecand de la Mecca dar nu mai putea sa dispara, oricum si totul era o floare carnivora imensa - de ce si de unde venisem cu capul plecat am iesit si clantele usilor grele lipicioase si palpaind cu un rege maur din baga si clovn din cedru de Liban, balbaind ghidusii la dreapta si la stanga iesisem masa lunga cu plus aiura de zgomote sparte de cupa de rasete indelungi si de pumni, apasand si izbind din discursuri nu mai stia care si cum incepuse si atunci se amestecau discursuri cu fosnete si rasete multe, subtiri podeaua era o cazarma ordonandu-si pasii incet femeia din doua tablouri fusese indelung banuita viata lui odihnind aici si acolo lasa-ma mainile tale subtiri imi cauta parca locul la ceafa intre doua vertebre de ce pentru tine venisem haita sura e acum parul tau ai si capatat fragezime iarta-ma principe iarta-ma credeam c-am venit dup-ai mei totul am inchis si-nauntru apa am pus-o sub chei am mers singur o vreme apoi am iesit cu mare sfiala Brumase Si pentru ca un soare apune-ntre fructe Si pentru ca radacinile inteleg desi fac genocid Si pentru ca odata ajunsi aici unde toate si tuturora le e cunoscuta aceasta muzica viata lui nu se mai putea risipi si chiar daca mainile lui cautasera oricum ceva sa pareze. |
|||
Pune poezia Copacul, principele si oglinda pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |