| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Hypnoza
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Daniel Turcea
|
|||
|
|
|||
| Odata cu linistea aerul moale aiurind deasupra si buzele crapate bolborosind obiecte si obiectele inscenand drama ochilor vii odata cu inceputul ospetelor odata cu femeile de aprilie stravezii si cu larma rostogolita apoi deasupra se va pierde pentru totdeauna senzatia asta de sirena urland si in cranguri ochii lui se vor odihni privindu-si fruntea infierbantand flori palide si mainile jucandu-se verde in nisipuri si sub salcami Ai la dreapta si la stanga, foarte departe un cub si dincolo, in savane, o sepie Cubul e oranj, are cateva trepte care te poarta cu mare grija cu sfiala de stylex si agrafe intoarse din bronz intr-o sala imaginara uitasem sa va spun, dinafara, zidul era aproape oglinda o oglinda stranie care prelungea obiectele. Le simteai egale simetrice cu spatiul unde sangerai intr-o iarba ce devenise in preajma ca acele, incepusei sa crezi ca vei auzi totul, totul si uneori desi inaintai cu repeziciune, aveai senzatia unui somn lung, odihnitor, fara sa poti spune de ce le vedeai astfel, pentru ca nu semanau intru totul, verdele nu era verde, curba lina a dealului era o aliniere de verticale sfasiate de o sinusoida si de fapt zidul era oranj, un oranj care-ti deschide porii si nu poti spune de ce ai pasit inauntru de ce ai avut un moment senzatia ascutita incremenirii cu siguranta unei balante, oricum treptele te-au adus urcand, coborandu-te aici in sala unde prima senzatie a fost de soarbere racoritoare ca fructele albe, ca spatiul ce luneca de-a lungul aerului indelung - asa cum din forma unui ou prin sectiuni desenate cu grija se poate obtine fara-ndoiala trupul deplin al femeii de lapte inconjurand fara s-atinga, aproape suprafata de lama a obiectelor aveai senzatia secundelor calme - fantana, rotund erai gata sa afirmi ca te-ai nascut intr-un spatiu Oranj si la-nceput puls alb existand in acelasi timp cu fluxuri si refluxuri datorate unui puls de gol cu mare groaza ai spart oglinda locuind-o lasand in locul tau Imaginea limpede a golului nu era imposibil, era ireal ai fi preferat, o pendulare continua nu puteai sa nu urasti Magnetii dar oglinda s-a spart si tu aveai atata nevoie de existenta ei in ea intrasei a te desface pulsul de gol iti semana intru totul odata cu tine pendulele acum totul, totul devenise intamplare scufundata si frig era adunata in tine o existenta aproape de feuda si unde tot timpul ti se inlocuisera intr-un du-te-vino celule muzicale cu ploi totul era strans, concentric, lichid in afara ta se insenina tentacule te paraseau cu durere nimic altceva decat pielea memoriei ce desigur mereu deschidea cu fast ploile care in alb erau frumoasa durere, legenda o existenta fara imagine, dislocand dar asta afli cand mor (niciodata nu vei sti totul despre aceste tentacule) numai foarte rar se uita la tine cu groaza sau veselie desi nimic nu ar argumenta-o decat frigul sau caldura sau confuze uneori amandoua si atunci esti sub hypnoza, destin aproape centaur jumatate ascultand de jumatate dar niciodata mai mult tentaculele si le vei sti cand vor dispare cu totul apoi va inunda spatiul vei incepe sa urasti golul cu toate caderile pana cand oglinda de ceata se va-ntregi in fast de geometrii si o sete de puls si de gol te va trece-n cealalta pendula ceea ce a fost aici la rascruce de aer vei afla in celule acolo si de cealalta parte golul iti va semana intru totul asteptandu-te, aluviuni aceasta a fost axioma dreptei cu un singur punct fix rotindu-se ametitor sub legenda Marii axe cosmarul sub reflexii-n cobalt sala disparuse nu stiu cred ca a existat fara indoiala, dar numai pentru ca-l gandisem si nu aici si nu cub dar nu nu eu nu gandisem nimic nici-o clipa eu stiam da stiam cubul e mov, iarasi mov prin crepuscul ramaneam mult in urma nefiinta, erezie, alcov nu trebuie sa renunti, sa renunti, sa renunti nimeni nu ti-ar ierta-o vreodata si apoi lichid galben din galbene, nefiintele moi singurul, singurul restul repaos erau dezgolitii, supusii-n pronaos in fata, nevazut, se-arata Dumnezeu fiecare din noi era veche statuie eram fericita carne dar baga de seama miscarea-n oglinda e static si vama tot ce se putea intampla eram vii, ascultam, repeta era un joc invatat cu caise era copil, erau plutiri nepermise cand ochii au inceput sa ne doara jocul jocul cu cuburile Dumnezeule, de unde incepusem nu stiu vasul e Verde, marinarii Albastri si-n cala masinilor e Indigo sunt ani multi, mult prea multi, rococo te-am asteptat v-am cautat indelung dracu stie care dintr-insii se joaca prea aproape cu plumb sa-l alung eram la Film, in sala, la usa era intuneric si frumos si crescuse un cal de lemn cu copite matase eram singur treaz si uram si afara o-mbulzeala enorma sa intre, sa sara erau dintre ai mei dintre ai tai doua sute am plecat pe ascuns cu fete cusute sangele meu era tarm mecanic sa nu uite apa salupa plutea cu grija; la fund alge rosii, rosii si prund ceremonia, doamna si domnilor a fost in abisul joben totul la fel de aproape in sala la stanga o sepie la dreapta departe un cub s-au aplecat si s-a ras indelung - hypnoza - luni de zile sala isi schimba culorile se apleaca cu grija, cu fast, iluzorie o molima transforma totul, incet, in matase numai el cu femeia plecase |
|||
Pune poezia Hypnoza pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |