Ca recrutul in aplicatie, buimacit, constiincios
iau totul cu mine. las totul, nu stiu
daca alarma e falsa, daca razboiul
este chiar un razboi, nu stiu cat mai am
de trait, sub reflectoare, sub tir inamic
imi scot uneltele si desenez
nu o vitrina nu o patiserie
nu un sirag de neon.
ca recrutul in aplicatie
buimac si febril
imi iau din ranita
creionul si desenez o cruce de lemn si palma mea stanga
in care cu dreapta infig pironul de fier
al acestor cuvinte.
Atunci vivandierele si baietii de mingi
si cei ce nu cred in talent
si rockerii care cara in spate
toata recuzita aceasta,
toti dar absolut toti desi stiu
ca doar desenez
vor sa vada sange, chiar sange, cand pironul se-mplanta.
As vrea sa-i aplaud si nu pot
cu singura mea mana
vie ucigasa si sfanta.
|