Sub camasa ta e o tristete profunda
si .cum n-ar fi deajuns
Ne suntem ca si cum tot ce traim e o inscenare
Un zbor alb fara cer, bine ascuns.
Un vis in care nici nu te alung, nici nu te chem.
Genunchii coboara-n rugaciune
Ca-ntr-un blestem.
Ma iau de langa tine desi adanc ma doare
Mi se-ngana umbre ciudate pe pereti
Ziua cu noaptea devine un fel de tradare
si tocmai cand spun, sau visez ca-n tot ce ne suntem
Mai avem un rost.
vantul imi sufla-n lumanare.
|