Dumnezeu in valuri se zbenguie
Trec pe langa copacii foșnitori
și empatic foșnesc și eu,
florile ce-mi zambesc colorat
așteapta un raspuns parfumat.
Mii de ochi ma privesc dupa perdele,
ma invart ca un intrus printre stele.
Dumnezeu in valuri se zbenguie
și ma cheama de pe malul ignoranței.
Nu pot trai cu frica de inec
cand știu ca in adancul oceanului
o scoica ascunde intr-o perla salvarea.
|