| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Deşertul...
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Dante
|
|||
|
Am cautat raul mare Ce-si are izvorul in cale, sus Pe pamanturi vechi, decojite si uscate, De-un soare fara apus Si-au fost sa fie O lume-n flori de mar, Cu veci osande Tresarind printre culori de dor Merg si merg pe picior de om, Pe acele nesfarsite coline Indreptate, atintite spre acel somn Adormit si obosit, Al umbrei zid am regasit Si-am facut popas domol, de neclintit Si se pare ca apune, Acel urias de foc Si simt cum frigul imi strapunge, dorinta viselor ascunse Noaptea vine, pune stapanire, Pe tot ce-i osandit pieririi Si parca-n necunoscutul ei abrupt, tinde a duce o scanteie de iubire Totul e pustiu, e vid, e ger, Nici o voce, nici un glas, numai un ecou Ce rasuna-n putere, e clipa de cosmar Pe-al cerului matase, Dormiteaza focuri albe Acele frumoase perle Rasar un foc din propriu joc, Ce intens aprinde Al paiatelor de papuris in loc Si-adorm pe-o parte, Cu gandul la toate Erou ca intr-o carte Erou un om, sau erou un zeu, Ambele nu sunt nici pe departe Nici palat, nici marete fapte, sunt doar intr-o cusca leu Sunt prizonier in timp si spatiu, Caut disperat, un cat de simplu ostas Cu care sa-mi pot impartasi o epistola, sa fiu. .Om ce-si cauta si gaseste, Destinul sau atat de apasator Si nu ce sunt acum si aici, o viata, ce destinul si-l cerseste A doua zi a venit, soarele a rasarit, Ma bucur a-l vedea, sincer nu stiu cat de mult il voi suporta M-am ridicat, m-am pregatit, a fugi de cel zarit Zece ore, zece ceasuri, zece clipe de abis, A trebui sa suport in agonie, un tartar de foc Caldura molipsitoare de lumini, e nici un fel de vis Si unde-o putea fi oare, Cel ce linisteste in a sa inecare Uscaciunea pamanturilor usoare? Mai inainte, cu doua ceasuri, Am cazut lat pe duna de nisip La umbra acelor cactusi pitici Nu pot, nu-mi simt suflarea, Sunt secat de seva vie Si-mi astept grabit stransoarea Cad prada inconstientului, ma separ de cel real, Aud doar un zgomot lin Sa fie el oare chin, sau sa fie rece val? Imi ridic privirea, Imi apuc vointa cu ale mele maini Si-mi blestem gandirea, ca probabil imi inseala vederea Da, ce se vede.., Sa fie oare Merit a fi fericit in mine? Inaintez si simt, Proaspata racoare Al unui rai din mal venit Ma ascund si nu mai fug, De ceea ce-am fugit odata M-adapostesc la umbra acelui inalt de verde lung Sorb cu buzele uscate, Mierea vietii de desert Si dormitez gustand arome de fructe coapte. (Poezie proprie/ nu apartine autorului Dante ci este a mea, celui ce are acest pseudonim, multumesc, pt.sugestii intrati pe messenger:fateofdead sua E mail : [email protected]). |
|||
Pune poezia Deşertul... pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |