| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Dragostea viţelor opuse.
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Dante
|
|||
|
Puternic cornul suna Suna clar si raspicat, Ca un etern de zei unicat Suna, suna cornul tare, Si anunta ceva mare Etern si preamarit sub soare Ca o blanda candoare Anuntand in freamat lin, Al pasitului din iarba fin Un vis sihastru se arata, O veche era se gata Una noua se vede Zburdand alintata printre crengi, Verzi de veci O noua era preamarita Si atat de mult dorita O epopee, ea vrea sa ingane, Fiind venita ca dintr-o lume cu zane Pe plai de aur, Colosal si puternic ca un taur Vantul vechiului destin, Valul si-l lasa cu al sau chin Dandu-le tuturor din lume, Sa guste din asa crezutele glume Fiind a fi un test, Dincolo de vest Cert e sigur ca va voi vre-unu, A trage cu tunu Intr-o mare pace pe pamant, Distrugand al eternei paci legamant Zile vesele de dor si soare, Au fost pe acest pamant ca o floare Insa tot se preface-n sare, O cenusa arzatoare Vantul paremie-se a fi si el tulburat, De al necunoscutului de incert urat Cerne cu frica, Asemanator ca o sita Praful stelelor trecute, Demult tinere si parca ieri vazute Un praf uniform si greu, Mereu cuceritor si pradator ca un leu Incrustand pe-ale lor suflete pecetluite, Si innegrite De-un greu si crud adevar, Ce se va abate, Asupra alor vieti, si vor putea fi salvate Numai de va fi ca prin minune, A avea loc o uniune Ca o reactiune Intre doua suflete opuse lor, Asemenea , avand aceeasi muzica de cor Insa de va fi, Vom trai, si vom vedea Daca acest bulgare de cenusa se va face-n nea Totul va incepe lin, Vraja ne va duce fin Intr-o lume demult uitata, Si conturata intr-o mare fapta Fapta inceputului ingust, Pare a avea un inteles pe gust Trei ceasuri de lumina, Venite dintr-o inalta mina Par a da nastere, A unei inexplicabile de mare facere Vantul sta, steaua boltii surade, Dar nu rade Ci se-nveseleste, Vazand ca o noua viata graieste Un cuvant de inceput, Foarte priceput, si-anume (Mama.) Acest pui de om fu o fetiscana, Firava si dulce ca o zana O roza printre veci, O frumusete printre acele zeci Sortita a fi, fiica de-mparat pe veci Alba-i fu pielea, Ca laptele din miere Albastrii ochi ii oglindira De o mare fericire Sub clar de soare; Puternic cornul suna Suna clar si raspicat, La doua ceasuri d'iluminat Se naste-n departare, La o distanta mare Un de pui de om, Baiet prin lume Vroind a vorbi, Dar tot ce putea era a grai O suava domol de mare, Menita intr-un fel, o acea care Sa bucure pe toti, un suav cuvant, etern (Mama.) Acest fiu fu un baiet de muncitor, Mereu amarat in a lui umila lume, Fara gust de glume Cu dorinte destule, Multe cu sute Insa ii fu destin, Sa-si depaseasca a lui chin Si s-aspire spre o lume, In care s-aiba nume Si sa priveasca spre tata si mama, Spunandu-le, (Eu am un Nume.) Anii trecura, Iar ei crescura In moduri diferite Fata, mereu fericita, Mereu cu-a ei dorinta implinita Avea mereu cu ea imprejur, Acel mereu tata dur Care s-o indrepte spre soare, Pentru a trai etern ca o floare Cu a ei onoare Iar baietul, fu si el fericit, A primit putin din ce-a grait Vrand el a se-noi; Va trece mult, Fiindca varsta ii fu prea mica, Pre a zice, Si a face, cele voite Sub clar de ani intregi, Puternic cornul suna Suna clar si raspicat Cincizeci de foi firave, Mereu etern suave Din al ieri tanar rege, iar azi imbatranit, In vointa mare, Pe zi cu soare I-a grait fetei(Fi tu cu tine toata, Si-ntruchipeaza n roata Ale tale dorinte fapta Si gaseste-ti domol prin soapta Un iubit de suflet, Spre a-ti trai viata in pace Fi tu cu tine insuti!) Fata intelese, Ca puterea ii cedase Mult iubitului ei tata, Si ca nu putu sa ramana a lui fata pe veci Un bal mare s-organiza, Pe care-l da Al fetei tata Si multi au venit la el, Mii, diferiti de fel Si toti barbatii au dorit, Mult au mai tanjit dup-a ei mana Dar putini fu cei, Ar fi placuti ei Multi vroira, A-i otravira Mintea cu vise desarte, Cu mari farse Insa ea fu destul de isteata, Si nu s-afunda in gheata Doar pentru a spune buna-dimineata unui suflet necunoscut ei Bietul fiu, De muncitor, nu avu Posibilitatea de a o vedea, Mocnit ardea in el, dorinta de a o avea; Sub clar de luna, Puternic cornul suna Suna clar si raspicat, Un razboi a venit Si multe boli au revenit Parea a fi distrus, Regatul vast, Pareau a se-ndrepta catre nefast In miez de noapte, O fiinta voii sa se arate Regelui , spunandu-i Ca de nu va marita a lui fetita Anii vor fii cruzi pentru el si-a lui domnita In urma zice( De nu vei marita, Pe-a ta fiica si o vei da Unui fiu de om Bogat ori sarac Regatul tau am sa ti l fac Intr-un praf d-eterna jale Si nu vei putea, Pe-a ta fiica a o da Unuia ce-i otraveste frumusetea, Ori altuia ce de ea nu este iubit Tine minte rege, Timpul trece Iar de nu vei gasi, Solutie la ista, multi se vor ingrozi De-a mea furie.) Bietul imparat, se cufunda in valurile mintii, Gasind solutii a-i face pe plac Ingerului ori demon; Sub clar de clipa, Puternic cornul suna Suna clar si raspicat In urmatoarea zi, Regele grai Sa fie mare bal, Iar un mare val S-aduca la el, In orice fel Toti frumosii si uratii Toate vitele de nobili, Pre al sau noroc, Pentru a scapa din acest crunt foc Ce-i ameninta regatul si domnita Toti venira, Din mii de regate ce adineaori pornira Spre a cuceri iubirea, Si a darui totala implinire Fiicei rege Ziua unu, si cea doi si a treia, Nici una nu parea a reda Fiicei un sot Ci doar ii spori, Timpul si furia fiintei mistice de a-si oglindi a lui distrugere in lume Insa acest fiu de muncitor, Porni spre a o vedea, doritor Sperand a avea noroc, Si a se-ncinse in acest joc de al dragostei numire Porni, porni, in ziua, tare Avand in minte-o lume mare; Ajuns la portile castelului, Ii fu interzis a zari regina Fiindca el n-avea nici avere ori vita nobila, Ci era un simplu fiu de muncitor Baietul sa intoarse, Hotarat un timp sa-i lase Si-o astepta, Emotionat a o vedea, Si a nu stii a ei vointa Sapte ceasuri se scursese, Fiica de rege hotarase a plecase La o plimbare, La apus de soare Prin satul mare, In care Nu ar fi trebui sa umble Pasi, pasi cu piciorul gol, Pe pamantul rece Frigul lui mult ii trece Sentimentul de-a fi in primejdie De-anume cineva Trei huligani s-aratara, Si gata sa-i sara La fiinta domnitei, Insa glasul craitei Ii fu auzit, Si-al baietului de muncitor,imediat a fugit Spre a-i sari in ajutor Luptara ei patru, In lung si-n lat Pana se facu castigator Fiul de muncitor Huliganii fugira, In urma blestemara Si plecara-n treaba lor Fiica cum il zarii, De-acel crai, pe loc se-ndragosti Si ii oferi, A se plimba cu ea; Sub clar de luna, Puternic cornul suna Suna clar si raspicat In seara plina Pe mal de lac, Demult ei tac Doar privindu-se pe furis, Zambindu-si prin frunzis Baietul ii vorbi(Scumpa firava, Atat de draga De prima data cand te am zarit, Inima mi s-a urnit Si am inceput a te vedea, O dragoste de nea Cu putin timp trecu, Si inima mi se facu Innebunita dupa tine A fi indragostit, A trecut demult A te iubi, Din prima data a fost, de-a te zari Iar acum singuri noi, Permite-mi a trai in doi Pasiunea si intensitatea unui sarut de Rai.) Fata ii zambise si raspunse (Ferice baiet, Pentru mine crai Sper numai, a nu transforma Acest sarut, Intr-un pacat dureros de dulce In tine am regasit, Acel baiat de-a ma-ndragosti Oare vom putea fi noi, Impreuna printre ei Nu ne va opri, Cea ce nu le va zambi? Sper a fi frumos, Al nostru destin Caci acum de-as stii, Ca tu nu-mi vei fi alaturi si-mi vei zambi Mai bine ma arunc in mare, Ori ma topesc la soare Decat a trai far de tine Iar acum, Hai s-uitam de legi, de ordine si-averi Si sa traim macar odata, Prin aceasta scurta fapt-eterna Saruta-ma iubite, Saruta ale mele buze indragostite De-al tau gust de miere.) Si se sarutara, Singuri p-afara Doar luna fiindu-le martor La a lor iubire, Si-adevar graire; Sub clar de luna, Puternic cornul suna Suna clar si raspicat, Fiindca celor doi le a fost ca prin ghinion dat A se afla de a lor iubire, Eterna nedespartire Si-au hotarat a-i desparti, Odata cu venirea noii zi Insa cei doi cazura d-acord A fugi in lume, Si a-si trai dragostea de Rai in lin de Mai Cei doi fu prinsi, Si la un pas de-a fi ucisi Ins-atunci se intampla, Ca cineva din Cer, urla (Destul!) Pamantul se zgudui, Fantanile s-otravi Cerul s-arami O ruptura in pamant s-oglindi Din a Lui furie Baietul cu iubita, zise cu glas domol (De nu veti putea accepta, Fericirea si dragostea ce unul-altuia ne-o vom da Mai bine plecam, Si va lasam In ale voastre lumi Iar de veti veni dupa noi A ne desparti Mai bine murim, Decat sa traim Singuri si tristi, Mereu frustrati De o dragoste eterna Acum de ne veti lasa, In lume vom pleca Si vom trai, Mereu ne vom indragosti Si totul frumos va fi.) Dupa cele spuse, Se facuse Liniste totala Durerea s-oprise, Un nou inceput rasarise Iar tatal fetei zambind, grai incet(A avut loc o uniune Ca o reactiune Intre doua suflete opuse lor, Sa le fie dragostea unul altuia ca un sfant cor!); Sub clar de incheiere, Puternic cornul suna Suna clar si raspicat, Anuntand ca s-a intemeiat in fapt A mea vointa a va spune, Voua lume O poveste de iubire, Si de-o nemarginire Alor doi opusi ei lor. Am cautat raul mare Ce-si are izvorul in cale, sus Pe pamanturi vechi, decojite si uscate, De-un soare fara apus Si-au fost sa fie O lume-n flori de mar, Cu veci osande Tresarind printre culori de dor Merg si merg pe picior de om, Pe acele nesfarsite coline Indreptate, atintite spre acel somn Adormit si obosit, Al umbrei zid am regasit Si-am facut popas domol, de neclintit Si se pare ca apune, Acel urias de foc Si simt cum frigul imi strapunge, dorinta viselor ascunse Noaptea vine, pune stapanire, Pe tot ce-i osandit pieririi Si parca-n necunoscutul ei abrupt, tinde a duce o scanteie de iubire Totul e pustiu, e vid, e ger, Nici o voce, nici un glas, numai un ecou Ce rasuna-n putere, e clipa de cosmar Pe-al cerului matase, Dormiteaza focuri albe Acele frumoase perle Rasar un foc din propriu joc, Ce intens aprinde Al paiatelor de papuris in loc Si-adorm pe-o parte, Cu gandul la toate Erou ca intr-o carte Erou un om, sau erou un zeu, Ambele nu sunt nici pe departe Nici palat, nici marete fapte, sunt doar intr-o cusca leu Sunt prizonier in timp si spatiu, Caut disperat, un cat de simplu ostas Cu care sa-mi pot impartasi o epistola, sa fiu. .Om ce-si cauta si gaseste, Destinul sau atat de apasator Si nu ce sunt acum si aici, o viata, ce destinul si-l cerseste A doua zi a venit, soarele a rasarit, Ma bucur a-l vedea, sincer nu stiu cat de mult il voi suporta M-am ridicat, m-am pregatit, a fugi de cel zarit Zece ore, zece ceasuri, zece clipe de abis, A trebui sa suport in agonie, un tartar de foc Caldura molipsitoare de lumini, e nici un fel de vis Si unde-o putea fi oare, Cel ce linisteste in a sa inecare Uscaciunea pamanturilor usoare? Mai inainte, cu doua ceasuri, Am cazut lat pe duna de nisip La umbra acelor cactusi pitici Nu pot, nu-mi simt suflarea, Sunt secat de seva vie Si-mi astept grabit stransoarea Cad prada inconstientului, ma separ de cel real, Aud doar un zgomot lin Sa fie el oare chin, sau sa fie rece val? Imi ridic privirea, Imi apuc vointa cu ale mele maini Si-mi blestem gandirea, ca probabil imi inseala vederea Da, ce se vede.., Sa fie oare Merit a fi fericit in mine? Inaintez si simt, Proaspata racoare Al unui rai din mal venit Ma ascund si nu mai fug, De ceea ce-am fugit odata M-adapostesc la umbra acelui inalt de verde lung Sorb cu buzele uscate, Mierea vietii de desert Si dormitez gustand arome de fructe coapte. (Poezie proprie/ nu apartine autorului Dante ci este a mea, celui ce are acest pseudonim, multumesc, pt.sugestii intrati pe messenger:fateofdead sua E mail : [email protected]). |
|||
Pune poezia Dragostea viţelor opuse. pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |