Din al meu suflet, printre ovatii,
Un gand suie catre Dumnezeu
S-apuc vremea, sa vad si eu
Cand s-or mania pe voi Carpatii
Cum neghiobi si oameni de nimicuri
Ingenuncheaza si-si cer iertare,
Tu, Crai semet, scuipaia-i din hotare!
Pan' s-or pierde intre veacuri.
Mandrii, Fagarasii, sentinta sa le-o deie,
Sa-i arunce, sa-i condamne la vesnica uitare,
Ca nu-i pedeapsa mai apriga, mai mare,
Ca o floare pe mormant nimeni sa nu-ti puie
De voi, stapani si de toti argatii,
Dumnezeu cel milostiv s-o indura
De va veti cai si v-o durea
Cand s-or mania pe voi Carpatii.
|