Cand orice pas de-al tau e sfant
Si imblanzeste piatra rece,
Fiecare urma apasata pe pamant
Mai sus de cer, prin gand, te trece.
Atunci cand viata-ti fumega mocnit in zare,
In ochii tai imprastiindu-se-n intinsa vale,
La tot ce esti tu mai jos, cu aspra nepasare,
Intorci spatele, urnindu-te din loc agale.
Privesti cum creasta-npunge ceru-n asfintit
Cum norii sangerii cu ardoare te-nvelesc,
In ochi iti arde o vapaie, un dor de neclintit,
Pribeag intaia oara, acum toate te-ocrotesc!
|